Despre generalul de origine bănățeană Klapka György/Georg Klapka

Klapka György, născut Georg Klapka s-a născut în 7 aprilie 1820 la Timișoara/Temesvár/Temeswar/Темишвар în Banat/Bánság/Банат. Familia sa era de origine germană, provenită din regiunea Moravia, parte a Cehiei de astăzi. Făceau parte din mica nobilime locală. Bunicul său a emigrat în Arad, iar tatăl său a ajuns în Timișoara.

Mama sa (Julianna Kehrer)a murit, când Klapka avea doar 4 ani. A studiat mai întâi la Kecskemét. Unchiul lui Klapka Frigyes, locotenent regal de husari, îi dăduse o educație patriotică. El și-a continuat studiile la piariștii din Timișoara, mai târziu la Piariștii din Szeged. În 1838 (la vârsta de 18 ani) a fost transferat la școala militară din Caransebeș/Karánsebes/Karansebesch, intrând în armata austriacă.

Când a izbucnit Revoluția din Ungaria, în anul 1848, și-a oferit serviciile sale armatei revoluționare. La începutul anului 1849, i s-a ordonat să-l înlocuiască pe Lázár Mészáros, care fusese învins în lupta de la Kassa/Košice/Kaschau, fiind numit general de corp de armată, aducându-și o semnificativă contribuție în victoriile de la Kápolna, Isaszeg, Vác, Nagysalló și Komárom.

Apoi, după ce a servit, pentru scurt timp, ca ministru al războiului, a preluat comandaapărării orașului Komárom, de une a condus o serie de expediții de succes contra armatelor austriece, până la predarea la Világos/Șiria/Hellburg, din august 1849, predare ce a pus capăt războiului în câmp deschis. Apoi, a apărat Komárom-ul timp de încă două luni și, în cele din urmă, s-a predat în condiții extrem de onorabile.

Klapka a părăsit țara imediat și a trăit de atunci peste 15 ani în exil, la început în Anglia și apoi în principal în Elveția. El a continuat, prin toate mijloacele, să lupte pentru independența Ungariei, mai ales în momentele de război european, cum ar fi cele din anii 1854, 1859 și 1866.

În 1859, Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei, a oferit sprijin militar generalului Klapka, solicitând în schimb, o reconfigurare favorabilă a situației celorlalte comunități etnice din Imperiul Austriac (în special pentru comunitatea românească):

„În mai 1859 au fost încheiate două acorduri semnate între Alexandru Ioan Cuza și generalul Klapka, comandantul revoluționarilor maghiari, prin care A.I. Cuza se angajează să obțină și să ofere arme revoluționarilor maghiari, ajutându-i împotriva Austriei, stabilind în același timp principiile reconcilierii dintre naționalitățile Austriei „.-C.C. Giurescu (ed.), 1972, Romania’s History in Data, Bucharest, Romanian Encyclopedic Publishing, p. 207.

După războiul din 1866 (în care, în calitate de general-maior prusac, a organizat un corp maghiar în Silezia), Klapka a fost autorizat de guvernul austriac să se întoarcă în țara sa natală, iar în 1867 a fost ales membru al Camerei Deputaților din Ungaria, din partea partidului partidului Deák-ist.

În 1877 a încercat să reorganizeze armata turcă în vederea războiului cu Rusia. Generalul Klapka a murit la Budapesta la 17 mai 1892. Un monument a fost ridicat în memoria sa la Komárom, în anul 1896.

Scriitorul Jerome K(lapka). Jerome, cunoscut pentru romanul  Trei oameni într-o barcă, a fost numit după numele generalului Klapka.

surse,
HU https://hu.wikipedia.org/wiki/Klapka_Gy%C3%B6rgy_(t%C3%A1bornok)
EN https://www.nytimes.com/1892/05/18/archives/obituary.html
EN https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Klapka,_Georg