tudorduică-transsylvanica.ro

20 aprilie 1919, intrarea armatei române în Oradea Mare

În 20 aprilie 1919, trupele românești conduse de generalul Traian Moșoiu au intrat în orașul Oradea Mare/Nagyvárad/Großwardein, oraș aflat, din 22 martie și până în 18 aprilie, sub administrația regimului bolșevic al lui Kun Béla.
 
Cu câteva zile mai înainte, în noaptea de 3 spre 4 aprilie 1919, gărzile roșii ale lui Kun Béla au sechestrat doi fruntași bihoreni, avocatul dr. Ioan Ciordaș(Ciurdariu) și avocatul dr. Nicolae Bolcaș. Peste 2 săptămâni au fost găsiți morți lângă satul Lunca/Biharlonka/Lunke in der Bihor, la 25 de km de Beiuș/Belényes/Binsch. Trupurile celor doi martiri au fost recuperate de către familii, iar în ziua de 25 aprilie 1919, dr. Ioan Ciordaş a fost înmormântat la Beiuş.
 
În 18-19 aprilie 1919 au avut loc și gravele masacre de la Tărcaia/Köröstárkány/Tarkan și Grădinari/Kisnyégerfalva/Negerfalf, soldate cu peste 100 de victime dintre locuitorii maghiari, masacre comise de ofițeri și soldați ai armatei române.
 
Ca organ de conducere a fost creat Sfatul administrativ al muncitorilor şi soldaţilor, prezidat de Katz Béla. Treburile oraşului cădeau sub îndrumarea unui Directoriu. S-au înfiinţat inclusiv tribunale revoluţionare care-i condamnau pe cei bănuiţi de a fi contra regimului. În sfârşit, batalionul orădean al armatei roşii ungare s-a format la 27 martie.
 
S-a înfiinţat şi o gardă roşie pentru menţinerea ordinii în oraş căci se preconiza un atac al armatei române.
 
În noaptea de 18/19 aprilie s-a declanşat o rebeliune antibolşevică(facțiunea albilor) ce avea ca scop eliminarea directoriului de la conducerea Oradiei şi blocarea unei eventuale intervenţii a armatei de la Budapesta. Trupele române se aflau la 9 kilometri de oraş.
 
Armata ungară părăsea Oradea, iar la vest de oraş calea ferată a fost aruncată în aer pentru a opri trenurile dinspre Budapesta. Forţele, împărţite în aşa-numiţii albi şi roşii erau angajate în lupte de stradă. Albii ocupaseră Primăria, iar sâmbătă dimineaţa, în 19 aprilie, roşii, izolaţi, au fost obligaţi să se retragă spre cazarma din str. Rulikovszki (actuala stradă Universităţii).
 
În noaptea Învierii, 19 spre 20 aprilie 1919, gărzile civice au preluat oraşul.
 
În dimineaţa de Paşti, 20 aprilie, patrula de roşiori condusă de locotenentul Teodorescu intra în oraş.
 
A fost întâmpinată, printre alţii, de dr. Coriolan Pop şi de numeroşi cetăţeni, mai ales români, dar și maghiari sau evrei.
 
Patrula a parcurs traseul Calea Clujului-Piaţa Mică (Unirii)-Piaţa Teatrului-Gară. Gen. Traian Moşoiu a fost întâmpinat, la uzina de apă, de primarul Rimler Károly. Oficialul a rostit un discurs în care a salutat venirea lui Moşoiu şi a armatei române, după care întreaga suită se îndreptă spre Primărie. Acolo, Moşoiu, alături de generalii şi ofiţerii săi superiori, a preluat conducerea oraşului.
 
Bibliografie
 
Borcea, Liviu, Agonia, Editura Cogito, Oradea, 1992
Borcea, Liviu, Gorun, Gheorghe (coord.), Istoria oraşului Oradea, Editura Cogito, Oradea, 1995
Familia, nr. 2/1934
Ţepelea, Ioan, Republica roşie sau cele 133 de zile de guvernare bolşevică în Ungaria, Editura Cogito, Oradea, 2000

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: