tudorduică-transsylvanica.ro

23 iulie 1552: Bătălia de la Sânandrei/Szentandrási csata/Schlacht bei Sanktandreas

În 23 iulie 1552 a avut loc Bătălia de la Sânandrei/Szentandrási csata/Schlacht bei Sanktandreas. Atunci, o armată maghiară condusă de nobilul Tóth Mihály a încercat să ocupe cetatea Timișoarei aflată sub asediu, dar a fost înfrântă.

Această bătălie a făcut parte din așa numitul Asediu al Timișoarei/Temesvár ostroma/Belagerung von Temeswar. Acesta a fost un conflict militar din anul 1552, între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman. Finalul asediului a fost victoria decisivă a otomanilor, din 25 iulie 1552, în urma căreia Timișoara a intrat sub control otoman pentru 164 ani.

În primăvara anului 1552, garnizoana cetății Timișoara era alcătuită din 2.500 soldați, între care 300 cehi și boemi, 100 germani, 100 mercenari englezi, sub comanda căpitanului Diego Mendoza, 100 grăniceri vlahi bănățeni, conduși de nobili vlahi din părțile Caransebeșului, câțiva unguri, iar restul, deci cea mai mare parte din trupe, mercenari spanioli sub conducerea lui Gaspardo Castelluvio.

Losonci István, căpitanul cetății, a aprovizionat garnizoana cu alimentele necesare, a adus suficientă muniție, pentru a rezista unui asediu îndelungat.

În 22 aprilie 1552 o armată otomană, sub comanda lui Ahmed–pașa, a plecat de la Adrianopol spre Timișoara. Avangarda trupelor turcești a ajuns sub zidurile Timișoarei în 24 iunie, iar în 28 iunie a venit, dinspre Belgrad, și grosul armatei în frunte cu beglerbegul Ahmed Ali.

Oastea otomană era formată din aproximativ 30.000 de soldați.
Artileria otomană a început să bombardeze violent cetatea în 27 iunie, producând multe spărturi mari în ziduri, în timp ce infanteria otomană a luat cetatea cu asalt între 3 și 6 iulie, fără să obțină vreun succes.

În acest timp, o oaste maghiară condusă de Tóth Mihály a încercat să elibereze orașul aflat sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei, de care vorbeam mai sus, din 23 iulie 1552.

Între 20 și 25 iulie s-au dat lupte grele, iar comandantul orașului, Losonci István, a început negocieri cu otomanii, la presiunea negustorilor din oraș(erau peste 700).

 

Capitularea imperialilor a avut loc în 25 iulie 1552, dar otomanii au rupt unilateral armistițiul și i-au ucis pe toți apărătorii cetății. Losonci István, care era rănit, a fost capturat în 27 iulie 1552 și decapitat, iar capul său, umplut cu pleavă, a fost trimis la Istanbul ca un „dar” oferit sultanului.

Cetatea Timișoarei, cucerită de turci și transformată în capitală de vilayet otoman (un beylerbeylik între anii 1552-1590 și un eyâlet între 1590-1716(cu patru sangeacuri), a rămas sub stăpânirea acestora până în 1716, când a fost recucerită de trupele imperiale conduse de prințul Eugen de Savoia, care, imediat după capitulare, i-a liniștit pe beglerbegi, anunțându-i că nu va proceda ca și otomanii, în 1552, care, încălcându-și cuvântul, i-au măcelărit pe oștenii creștini ce capitulaseră.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: