tudorduică-transsylvanica.ro

30 aprilie 1711-Pacea de la Sătmar/Szatmári béke/Friede von Sathmar

În 30 aprilie 1711, se semnează Pacea de la Sătmar, în maghiară Szatmári béke, în germană Friede von Sathmar, între Casa de Habsburg, reprezentată de regele Carol al VI-lea, în germană Karl VI, în maghiară VI. Károly néven német-római császár, în acelaşi timp şi rege al Ungariei şi Croaţiei sub numele de Carol al III-lea(III. Károly magyar király, Karl III von Ungarn), Stările nobiliare maghiare şi rebelii curuţi, conduşi de principele Transilvaniei, Francisc II Rákóczi/II. Rákóczi Ferenc/Franz II. Rákóczi, punându-se astfel capăt Războiului curuților/Rákóczi-szabadságharc/Kuruzenkrieg oder Freiheitskampf von Franz II. Rákóczi, care dura din anul 1703.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4e/Magyarorsz%C3%A1g_a_szatm%C3%A1ri-b%C3%A9ke_kor%C3%A1ban.jpg

Originalurkunde des Friedens von Sathmar, unterzeichnet am 1. Mai 1711…

Curuţii au fost învinși în mod decisiv de o armată habsburgică în Bătălia de la Trencsén din 1708, rebelii practic nu şi-au mai revenit niciodată după această înfrângere.

În noiembrie 1710, mareşalul Pálffy János, numit negociator şef de către Prinţul Eugeniu de Savoia, a contactat pe comandantul curuților Károlyi Sándor și a realizat un prim armistițiu, pe 13 ianuarie 1711.

Pálffy și Rákóczi s-au întâlnit în Vaja, Ungaria, în 31 ianuarie 1711; cu toate acestea, Rákóczi a respins condițiile de pace prevăzute. La 21 februarie, a plecat în Polonia pentru a solicita sprijin de la ambasadorii țarului Petru cel Mare, care era totuși implicat în Marele Război de Nord şi avea un interes imediat în a-l ajuta pe principe.

Principele I. Rákóczi Ferenc semnând pacea de la Satu-Mare, pictură de Than Mór.

Placa comemorativă a păcii de la Satu-Mare(A Szatmári béke emléktáblája)

El l-a numit pe Károlyi Sándor comandant-șef al cetăților rămase în stăpânirea curuților și a interzis în mod explicit, orice negocieri de pace.

Károlyi a ignorat ordinul și a convocat o adunare a insurgenților curuţi la Szatmár/Satu Mare/Sathmar, la 4 aprilie 1711, care decide să accepte conditiile de pace preliminare și a ordonat încetarea ostilităţilor.

La 17 aprilie 1711, împăratul Iosif I a murit și a fost succedat de fratele său Carol VI, care a avut un interes vital în încetarea acțiunilor militare, în scopul de a obține, efectiv, coroana maghiară.
Trimișii lui au ajuns în Satu Mare, unde feldmareșalul Pálffy János și Károlyi Sándor au ajuns în curând la un acord.

Placa comemorativă a păcii de la Satu-Mare(A Szatmári béke emléktáblája)

Predarea curuţilor la Majtényi – A kuruc fegyverletétel, 30 aprilie 1711.

Rákóczi, furios, a refuzat orice concesie; cu toate acestea, el nu a mai putut face nimic și s-a reîntors în Polonia. Ceremonia de semnare a avut loc la 1 mai 1711 de către Pálffy, Károlyi, împreună cu delegaţia imperială a nobililor maghiari, curuților și trimișilor din Transilvania.

În baza termenilor acordului, împăratul Carol VI a promis să mențină integritatea atât a Transilvaniei și a Stărilor nobilimii din Ungaria. Mai mult, cei 12.000 de curuţi, au jurat credinţă Casei de Habsburg, pe câmpia de la Majtény, de lângă Satu Mare.

Ce făceau nobilii români din Partium și Transilvania? Luptau alături de principele Rákóczi. Nobilimea mică şi mijlocie, mă refer la cea românească, a luptat în cea mai mare parte, alături de principele Transilvaniei…

Rákóczi, în scrisorile sale, îl pomeneşte pe Pintea(Pintye vitéz)şi pe alţi nemeşi maramureşeni, chioreni, etc. pentru loialitatea lor..

Mareşalul Johann Pálffy( habsburgischer Generfeldmarschall und Verhandlungsleiter…Gróf Pálffy János nádor – rézmetszet)…Ironia sorții, în timp ce nobilimea românilor, mică și mijlocie, lupta alături de principele Rákóczi, un aristocrat maghiar lupta alături de austrieci. Interesul face fesul, nu-i așa ?

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: