tudorduică-transsylvanica.ro

4 aprilie 1920, „Ziua Victoriei” Bucureștiului asupra regiunilor alipite(cu largul concurs al oportuniștilor politici regionali)

În 4 aprilie 1920, a intrat în vigoare Decretul-Lege nr. 1462, prin care s-a pus capăt tuturor formelor regionale de conducere, din Transilvania, Bucovina şi Basarabia, deci şi a Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Părților Ungurești(Partium).

Pe strada Dealului numărului 13 din Sibiu, a funcționat Resortul Organizării coordonat de Ioan Suciu.

Membri ai Consiliului Dirigent – Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Alexandru Vaida Voevod, Ştefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Aurel Vlad. Rândul de sus: Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Branişte, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu, Ion Flueraş. Lipsește din fotografie Octavian Goga… În afară de cei care au încetat din viață înainte de 1945, toți au murit în închisoarile comuniste…

„Pe 9 decembrie Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria se stabilește la Sibiu, vechea capitală a Transilvaniei. Condus de Iuliu Maniu din acest guvern mai făceau parte Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Emil Hațieganu și alți zece politicieni printre care sibianul Octavian Goga.

Sediul central al Consiliului Dirigent a funcționat pe strada Nicolae Bălcescu, în vechiul sediul al comenduirii militare a Transilvaniei…În această clădire își avea biroul Iuliu Maniu, ministru prezident și ministru de interne. În aceeași clădire a funcționat „Gazeta oficială” (monitorul oficial al Transilvaniei), Comanda Teritorială”.

(sursa, http://www.razvanpop.ro)

Resortul de Justiție, condus de Aurel Lazăr, funcționa pe bulevardul Victoriei din Sibiu, în Palatul de Justiție de astăzi. În aceeași clădire a funcționat Resortul de Alimentație și Comunicație, condus de Romul Boilă și Resortul Codificării, condus de Emil Hațieganu.

În clădirea Unicum din Sibiu, unde astăzi este sediul Direcției de Cultură și a Galeriilor Contemporane ale Muzeului Național Brukenthal, de pe strada Tribunei, a funcționat Resortul Cultelor și Instrucțiunii Publice, condus de Vasile Goldiș și apoi de Valeriu Braniște. Inscripția cu UNICUM încă se mai vede pe clădire, chiar daca este ștearsă.

De la Unire – 1918, timp de doi ani, provinciile istorice unite, s-au guvernat singure, însă au avut şi reprezentanţi la Bucureşti, pentru a face mai uşor şi rapid procesul de unificare administrativă.

Fiecare provincie venise cu model distinct de organizare teritorială. Transilvania, Banatul şi Părţile Ungureşti cu cele 25 de comitate şi comune, Bucovina cu 11 căpitănii fără personalitate juridică, cu teritorii domeniale, cu oraşe cu statut şi comune, Basarabia cu gubernia sau provincia, judeţul şi volostea(comuna), cu 8 judeţe divizate în ocoale.

A durat mult disputa ivită pe marginea unei legi a administrării teritoriului, dacă va fi una bazată pe centralizare sau dimpotrivă pe autonomie.

Miniștrii și funcționarii Consiliului Dirigent au fost cazați în această perioadă în hotelul Bulevard din Sibiu, astăzi Continental Forum. Alte clădiri legate de acele momente le putem găsi în Piața Armelor unde a fost amenajat ambulatoriul policlinic (în Cazarma Kempel). Inițial aici a fost Casa Habermann, unde exista cafeneaua cu același nume. Apoi clădirea trece în proprietatea Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, perioadă în care, se construieste și aripa cealaltă a clădirii.

Ștefan Cicio-Pop și generalii Traian Moșoiu și D. Mărdărescu au condus Resortul de Armatei și Siguranței Publice, acesta funcționând în clădirea colegiului Gheorghe Lazăr din Sibiu. Tot aici a funcționat și Resortul Afacerilor Externe și Propagandă Ziaristică, condus de Alexandru Vaida Voievod.

Imediat după Unire, au circulat proiecte diferite, cu abordări diferite. Proiectul PNL cu şapte regiuni şi Consilii, Negruzzi cu provincii, comisia Simion Mehedinţi în 1920 cu regiuni, proiectele Argetoianu din 1921 şi 1931 cu 9 regiuni şi Consilii regionale, cât şi proiectul Partidului Naţional Român (Transilvania) din 1922, axat pe formarea provinciilor.

Majoritatea proiectelor sugerau deconcentrarea puterii sau în termenii de azi, puneau în discuţie statutul de autonomie locală.

Abordările de reformare a administraţiei statului român au fost parazitate de curentul politicianist al epocii, deturnând conţinutul pozitiv al fiecărei legi, după interesele de partid şi de grup( vezi Pnl şi Brătienii)

La 14 iunie 1925 intră în vigoare legea pentru unificare administrativă, punct final al oricărei tentative de regionalizare sau autonomie.

Până azi. Şi rezultatele se văd cu ochiul liber…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: