Băncile românești din Transilvania, între anii 1900-1915
În anul 1900, Transilvania istorică avea 153 de bănci: 90 erau ale burgheziei maghiare (circa 59%) cu valoarea împrumuturilor de 121.598.700 coroane; 46 erau ale burgheziei româneşti (30%) cu împrumuturi de 40.192.700 coroane şi 17 ale celei săseşti (11%) cu împrumuturi în valoare de 127.742.500 coroane.
sursa,
Bodor Antal, Az erdelyreszi penzintezetek (Instituţiile financiare din părţile Transilvaniei), în Kozgazdasi Szemle, decembrie 1904, Budapest, 1904, p. 12.
Faţă de băncile săseşti, care în 1914 erau de 47, numărul celor româneşti ajunsese la 147. Raportat la cifra bilanţului total, vedem o situaţie favorabilă băncilor săseşti, al căror bilanţ se ridică la 429,2 milioane coroane, faţă de cele româneşti cu operaţii financiare de 245 milioane coroane.
În comparaţie cu instituţiile financiare existente în Monarhia dualistă băncile româneşti, cu excepţia „Albinei” (21% din totalul capitalului social al tuturor băncilor româneşti), „Victoriei” (10% din capitalul social), „Ardelenei”, „Luceafărului”, „Someşanei”, „Economului”, „Silvaniei”, se integrează în tipul societăţilor de credit cu o putere financiară mijlocie spre mică, cu toate că 53 dintre ele vor avea la începutul primului război mondial un activ de cel puţin 1 milion de coroane.
sursa,
Aurel Loşonţi, Vasile M. Ungureanu, Sursele de finanţare şi creditare ale agriculturii din Transilvania în perioada dezvoltării capitalismului 1848-1914, în Terra Nostra, vol. III, 1973, p. 377
Băncile româneşti din Transilvania au investit, în perioada de până la 1918, sume mari în cumpărarea de proprietăţi arabile de la moşierii ruinaţi economic sau în stringentă nevoie de capital pentru alte investiţii, deşi aceste afaceri economice au fost, în epocă, pe cât posibil păstrate în anonimat, din motive lesne de înțeles…
Tokay László aprecia că transferurile de proprietăţi de peste 50 iugăre în deceniul 1903-1912, se ridică numai la nivelul Transilvaniei istorice la 265.816 iugăre, afectând un număr de 918 moşii (o mică parte din ele fiind şi sub 50 de iugăre). Dintre acestea, se aprecia că au intrat în posesia proprietarilor români 719 moşii, cu o suprafaţă de 166.394 iugăre, în valoare de 57.548.556 coroane…
…Bethlen István, mare latifundiar şi autor al mai multor lucrări privind problema agrară, prezenta achiziţiile funciare efectuate de proprietarii români la 269.677 iugăre(cam în aceeași perioadă) adăugând că numai între 1907-1911 s-au transferat proprietăţi de 266.603 iugăre (96.191 arabil şi 70.412 iugăre, pădure), în valoare de aproximativ 70 milioane de coroane.
Cele mai mari transferuri de proprietate moşierească se apreciază că ar fi avut loc în comitatele Arad (36.503 iugăre), Bihor (19.508 iugăre), Sălaj etc, suprafaţa terenurilor deţinute de marii proprietari maghiari micşorându-se cu 6,6% la nivelul întregii Transilvanii (în unele comitate ca Târnava Mare, Bistriţa-Năsăud şi Maramureş cu 26%, 22,2% şi respectiv 20%).
sursa,
Vasile DobrescuELITA ROMÂNEASCĂ ÎNLUMEA SATULUITRANSILVAN, 1867 – 1918
Foto 1, Banca Albina din Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben
Foto 2, Banca Săsească din Brașov/Kronstadt/Brassó
