“Cei care se ocupă de soarta ardelenilor nu fac altceva decât să schimbe stăpânii”-Panait Istrati
După 100 de ani de administrație orientală, fanariotă, ce sărbătorim de fapt, în acest an ?
E minunat că străbunii au creat un stat mare și relativ bogat. Ce ne facem însă, cu „realizărili” administrației ???
„Unde este ele” ?
sursa foto, https://cluju.ro/imagini-de-colectie-cum-aratau-taranii-din-transilvania-acum-100-de-ani/
În România, Țara Românească în general și Bucureștiul în special, s-au considerat întotdeauna mai cu moț decât Transilvania sau Moldova.
Mai mereu au pus problema în termenii „noi” și „ei”, rareori în termenii „noi toți, egali”. De sărbători, ni se aduce mereu aminte cum s-au sacrificat „ei” ca să ne elibereze pe „noi”. N-am auzit nimic despre zecile de mii de români ardeleni, bănățeni sau bucovineni, care au murit luptând, pentru patria lor de atunci, în armata k.u.k. La nicio sărbătoare…
Acum, în anul centenarului, ne spun tot felul de politicieni și ziariști de doi bani, care sunt „pericolele” prin care România (adică „noi” Bucureștiul, Țara Românească), să piardă Ardealul (adică”ei”), de parcă Ardealul ar fi o provincie anexată, care nu e parte a României, și se pune problema dacă o mai păstrează, sau o iau alții…
În curând, pe măsură ce moldovenii și bucovinenii vor ridica vocea, cerând aceleași lucruri ca și ardelenii sau bănățenii, și aceștia vor fi trecuți la categoria „ei”. Vor fi făcuți separatiști, trădători, vânduți rușilor, etc., etc. Scenariul e binecunoscut.
Este motivul principal, pentru care s-a produs și centralizarea asta excesivă și opresivă, fiindcă vor să controleze ei totul, până la sânge, în cel mai mic detaliu, fapt ce a generat frustrări majore într-o zonă, Transilvania, care e capabilă să se descurce singură, fără „ajutor” de la „Poartă”.
Până nu veți accepta că România e una singură, nu e doar un set de regiuni vasale, conduse de la București cu ajutorul slugoilor și sinecuriștilor locali, lucrurile se vor agrava, iar tendința centrifugă va fi tot mai vizibilă, mai ales în Transilvania și Banat.
Iar această tendință se va accentua, nu atât la maghiari sau la germani, cât mai ales la români…
La un moment dat, nu va mai fi suficient să le arătați, românilor ardeleni, marota cu pericolul unguresc. Nu știu când va veni acea zi, dar va veni…
sursa foto, https://cluju.ro/imagini-de-colectie-cum-aratau-taranii-din-transilvania-acum-100-de-ani/
Ceterum censeo Carthaginem esse delendam -„încolo, socot că trebuie distrusă Cartagina”, spunea obsesiv Cato Cel Bătrân…
Cam așa e și cu teama de pericolul maghiar. Este un pericol practic imaginar, dar imaginea formată în timp contează mai mult ca realitatea, mai ales dacă acea imagine e susținută politic…
Antimaghiarismul este unul din pilonii de bază, ai politicii naționaliste și centraliste promovate cu real succes(în favoarea lor, nu a populației) de aproape 100 de ani…
Până odată…
P.S.
Aș aminti, în încheiere cuvintele scriitorului Panait Istrati:
„Cât despre„martiriul” poporului transilvan sub jugul maghiar [despre care vorbeşte Vasile Lucaciu], ne permitem să-i amintim adevăratul martiriu din ţara românească sub jugul satrapilor români, suferinţe necunoscute în Europa modernă. Regimul oligarhic maghiar, inclusiv persecuţiile şi exploatările, nu a egalat niciodată în duritate regimul teroarei româneşti, iar ţăranii din Transilvania nu şi-au dorit niciodată să treacă sub sceptrul administraţiei noastre.“