tudorduică-transsylvanica.ro

Despre Băuțar/Baucár/Bautzen, județul Caraș-Severin/Krassó-Szörény megye/Kreis Karasch-Severin.

Băuțar, mai demult Bouțar, Băuţarul Inferior, Bouţarul-de-jos, Bruţarul de Jos, în maghiară Baucár, mai demult Alsóbaucár, Alsóbócár, Baucár, în germană Bautzen, județul Caraș-Severin/Krassó-Szörény megyé/Kreis Karasch-Severin.
 
În ciuda apartenenței actuale la județul Caraș-Severin, localitatea este parte a Transilvaniei și nu a Banatului. Până în anul 1920 a făcut parte din Comitatul Hunedoarei/Hunyad vármegye/Komitat Hunyad, iar din 1968 a fost atașat județului Caraș-Severin.
A existat o primă menționare documentară, încă din anul 1390-Noghpala…Kyspala (Wagner 244). Mai departe, nu mai știm mai nimic, până în anul 1750-Bouczar.
 
În anul 1790 existau 1.048 de greco-catolici. În anul 1850, satul avea 1.472 lde locuitori, din care 1.394 români, 66 țigani, 12 maghiari. 1.460 de locuitori erau greco-catolici și 12 romano-catolici.
În anii 1800-1817, făcea parte din Comitatul Hunedoarei, Cercul Valea Hațegului(C. Hunyadiensis, in Circulo Vallis Hatzeg, in Processu Klopotivaiensi).
 
Încă din anul 1811, satul era împărțit în două părți distincte, Băuțarul de Jos și de Sus/Felsőbaucár, Alsóbaucár/Oberbautzen, Niederbautzen. Locuitorii se numeau între ei „vălățeni” și „ciuleni”.
În anul 1910  din cei 1.255 de locuitori, 1.200 erau români, 19 maghiari, 27 germani(majoritatea evrei vorbitori de idiș), 9 diverși.
 
În urma vizitei canonice din 19 decembrie 1852, vicarul unit Ştefan Moldovan al Haţegului (1852-1857) nota:
 
„La începutul secolului al 17-lea, satul nu au fost aici, ci în alt loc, de cătră sud, tot în acest hotar, lângă apa Marga, însă de acolo pe rând s-au mutat aici, ca într-un loc mai larg şi mai desfătat, şi şi-au clădit, cu începutul secolului al 18-lea, una bisericuţă de lemn, carea de injuriile timpului slăbindu-se, tocmai sub rezbelul turcic de sub Iosif II-lea, au trebuit să lase negata biserica care atunci o clădeau de lemn, însă această putere neţinând mult, după retragerea turcilor, tot întru acel an, 1788, au finit biserica şi de atunci până acum, înmulţindu-se poporul foarte, la anul 1847, au zidit cu fundament tare biserica de acum de zid, cu păreţi înalţi, cu fereşti mari, cu turn înalt că, în frumuseţea structurii acoperişului, este unul din cele de frunte a ţării”…
 
Vicarul unit Ştefan Moldovan, la 19 decembrie 1852, preciza următoarele:
 
„S-au cercetat statul bisericei de aici şi s-a aflat cum că această parohie cu începutul secolului acestuia al 19-lea numai s-au întemeiat, deosebi cu parohul de faţă George Bugariu, carele la anul 1807 au primit preoţia, însă, şi după aceasta, până la anul 1840, au slujit cu parohul Bouţarului de Jos împreună, tot la una biserică, ce se află de lemn în Bouţarul de Jos. Iar la anul 1840 au întemeiat biserica de faţă în Bouţarul de Sus.
 
Aceasta este clădită de zid tare şi acoperită bine. Numai cu turnul i s-au făcut o greşală, că de la acoperiş în sus l-au clădit de scânduri şi acestea le-au înfăşurat cu cercuri şi le-au muruit cu var, cu carele apoi, în curgerea ploilor au lucrat, de cătră vest una parte de muruire s-au risipit jos şi aşa strică frumuseţea şi slăbeşte tăria bisericei.
 
Pentru care cauză s-au făcut coînţelegere cu poporul ca, în primăvara viitoare [1853 – n.n.], să se zidească, din fundament, turn tare în fruntea bisericei, legat cu aceea, carele să aibă duraţiune egală cu dânsa.
 
Are acum această biserică în lungime 8°, în lăţime 4° şi e aşezată pe loc şes, lângă drumul ţării, de cătră nord, şi, cum intri într-însa pe uşa din coastă, vezi că partea muierilor e podită oblu, a bărbaţilor şi altarul e cu cer semicerc de scânduri. Cerul în altar, aşa depins, l-au dobândit de la vecina parohie Marga. Iar pe jos e fără paviment. Hramul bisericei e «Sfântul Profet Ilie». Cintirimul are 400°.”
 
sursa text dintre ghilimele,
http://www.7-zile.com/2015/04/02/vechile-biserici-din-bautar/

Comments

  1. Ș.Kecskemeti - august 11, 2018 @ 11:39 am

    la doi pași de Porțile de Fier ale Transilvaniei, din gara sa pe linia Caransebeș Hațeg trenul până la Voislova era cu cremalieră pentru a se putea ridica la ceva peste 900 de metri. Pe acest traseu un călător a întrebat mecanicul de locomotivă dacă nu ar putea merge mai repede ? Răspunsul dat a fost lămuritor : aș putea dacă aș avea voie să părăsesc locomotiva !

    Reply

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: