Despre Ioan Sterca-Șuluțiu de Cărpiniș, nobil ardelean, funcționar cameral în administrația Marelui Principat al Transilvaniei
Ioan Sterca-Șuluțiu de Cărpiniș (n. 1796, Abrud/Abrudbánya/Großschlatten – d. 1858) a fost un nobil ardelean, funcționar cameral în administrația Marelui Principat al Transilvaniei/Erdélyi Fejedelemség/Fürstentum Siebenbürgen, fratele mitropolitului și arhiepiscopului greco-catolic Alexandru Sterca-Șuluțiu.
Familia nobiliară Sterca-Șuluțiu de Cărpiniș, a fost una din cele mai importante din Țara Moților/Mócvidék, Mócföld/Motzenland, alături de familia Aron de Bistra.
A fost, deasemenea, proprietar de mine de aur la Abrud, fiind considerat a fi fost, unul din cei mai bogați români din Transilvania.
Ioan Șuluțiu, care servise ca ofițer în campaniile austriece antinapoleoniene, a fost conducătorul tactic al operațiunilor militare românești de la 1848 din Munții Apuseni, împotriva trupelor revoluționarilor maghiari, fiind considerat inventatorul legendarelor tunuri de lemn ale legiunilor moțești.
Abrud
Prin intermediul lui Ioan Șuluțiu, comandantul austriac al cetății Alba Iulia/Gyulafehérvár/Karlsburg, a trimis muniție moților din munți, spre a întări rezistența acestora în fața puternicei presiuni exercitată de trupele revoluționare maghiare.
A fost tatăl judecătorului Dionisie Sterca-Șuluțiu și al istoricului Iosif Sterca-Șuluțiu, vicecomite al comitatului Cetatea de Baltă/Küküllő vármegye/Komitat Kokelburg.
Ioan Şterca-Şuluţiu i-a salvat viaţa prietenului său, boierul valah Alexandru Golescu, pe care l-a ajutat să fugă la Paris, în momentul în care trupele ruseşti au intrat în Transilvania, pentru a reprima revoluţia maghiară şi care doreau să îl aresteze pe boierul de la sud de Carpaţi, pentru rolul jucat în Revoluţia din Valahia şi care avea să devină mai apoi prim-ministru al Principatelor Unite, în anul 1870, pe timpul domniei principelui Carol I.
Abrud
de citit,
spicuiesc din articolul de mai sus…
…”Comandantele fortăreţei din Alba-Iulia corespundea cu el şi la adresa lui trimitea muniţiune pentru Români. Densul a instalat pe banii sei spitale în casele ţeranilor, unde se curau cei răniţi, în resboiu el îngrijea de înfiinţarea grânarelor pentru caşuri de nevoie.
În 6 Maiu 1849 cel dintâiu pe care a pus Hatvany(maior în armata revoluționară maghiară) mâna a fost Ioan Şuluţiu, care împreună cu întrega sa familie au fost arestaţi şi păziţi de 10 husari; apoi jefuiţi în modul cel mai barbar; er când a fugit Hatvany a luat cu sine ca prisoneri întrega familie, careca prin minune a scăpat de perire.
Cu tote aceste, acele familii ungurești, mai multe sute la număr, mai ales femei şi copii, cari au scăpat de lancea »Moţilor« , familiei Şuluţiu au de a-şi mulţami viaţa, anume lui: Ioan Şuluţiu, Simeon Şuluţiu şi protopresbiterului Tobias, a cărui preotesă era sora lui Simeon Şuluţiu”…