Despre Iosif Romanov tipograf, librar și editor, român ardelean, care a activat mai mult în București
Iosif Romanov ortografiat și Romano (n. 17 iulie 1803, Benești/BägendorfBendorf, Scaunul Nocrich/Leschkircher Stuhl/Újegyház szék, Marele Principat al Transilvaniei/Erdélyi Nagyfejedelemség/Großfürstentum Siebenbürgen) a fost un tipograf, librar și editor, român ardelean, care a activat mai mult în București.
Părinții săi, Iosif și Maria, erau români din ținutul Târnavelor, cu ascendenți, probabil, în rândul familiilor de negustori care activaseră în zona comercială a Sibiului. Iosif, ca și frații săi mai mari, Ana și Ioan, a învățat carte la școlile românești din Transilvania.
La Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben, împreună cu un alt ardelean, Iosif Popovici, a cunoscut activitatea tipografică a sașilor, cu care va păstra strânse legături pe toată perioada activității de mai târziu.
Casa de comerț a macedo-românului Constantin Hagi Pop ori altele similare ale grecilor, precum era aceea a lui Manicate Safranos sau Hagi Gheorghe Polizu, le-au înlesnit celor doi stabilirea în Țara Româneasca și începutul activității lor de tipografi și librari, acțiune pusă în legătură cu activitatea culturală desfașurată de români ardeleni, de o parte și de alta a Carpaților, în primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Iosif Romanov, librarul, venise în capitala Țării Românești de la Sibiu și era supus cezaro-crăiesc, adică austriac, statut care conferea o serie de privilegii celor care se stabileau și își desfășurau comerțul în Principatele Române.
În asociere sau tovărășie, cum se mai spunea atunci, Iosif Romanov va înființa prima Companie de carte românească cu sediul în București care ulterior va avea reprezentanți la Viena, Constantinopol și Cairo.
Librăria lui Iosif Romanov va deveni curând un centru de desfacere a gazetelor și cărților tipărite, începând din 1829, de către Ion Heliade Rădulescu.
Pe Iosif librarul îl aflăm în această perioadă implicat și în procesul educațional al noilor generații, întreținând strânse relații cu profesori ca Ion Heliade Rădulescu, Simion Marcovici, Florian Aaron, Ioan Gherasim Gorjan, Nicolae Simonide, Grigore Plesoianu, Ioan Maiorescu, Dionisie Romano ș.a.
Pentru contribuția sa la înzestrarea bibliotecii Colegiului de la Sfântul Sava, Obșteasca Adunare a Țării Românești poruncea ca „pe leatul 1834 să se achite domnului Iosif Romanov, pentru cărțile în limba românească suma de 1326,60 lei”.
Un aspect semnificativ din activitatea librarului îl constituie relațiile sale cu cărturarii români din Transilvania. Fiind născut în Transilvania, el a fost strâns legat de oamenii și locurile de acolo.
Datorită legăturilor pe care și le crease, Compania de carte româneasca a lui Iosif Romanov ajunsese sa fie cunoscută și apreciată, ea realizând un adevărat circuit al valorilor spirituale românești între cele trei provincii istorice Țara Românească, Moldova și Transilvania.
Totodată, ea a constituit o poartă de pătrundere în Țările Române a culturii occidentale cât și a celei orientale. Este cunoscut faptul că realizarea faimoasei biblioteci a lui Timotei Cipariu, profesor la Blaj, s-a făcut și cu contribuția lui Iosif Romanov fapt ce rezulta din corespondența acestora aflată , in prezent , la Arhivele Statului Filiala Cluj ,precum și din lucrarea lui Jakó Zsigmond intitulată „Philobiblon transilvan ”.
George Nicolau, asociatul lui Romanov, realiza circulația cărții spre Sibiu, Brașov și Viena, iar Simion Petrovici era reprezentantul companiei la Constantinopol, iar mai târziu la Cairo.
Prin intermediul celui din urmă erau aduse la Blaj lui Cipariu cele mai valoroase și rare cărți ale lumii orientale. „Cinstite domnule Petrovici-scria Timotei Cipariu- mă simt dator a vă mulțumi… pentru catalogul ce ați binevoit a-mi trimite prin prietenul nostru Iosif Romanov”.
Pe lângă activitatea de librărie Iosif Romanov s-a făcut remarcat și ca editor. Pentru perioada anterioară anului 1848, dintre cărțile pe care le-a editat pot fi amintite „Fabulele” lui Dimitrie Țichindeal, „Pildelele lui Esop ” și „Genoveve de Brabant”.
Acestora li se adaugă cărțile religioase pe care le-a tipărit la Sibiu în tipografia lui George de Klosius pe cheltuiala sa, ca „Alfavita sufletească”, „Cazania”, diverse „Ceasloave”, precum și altele scoase la Brașov în tipografia lui Johann Gott.
{Fragmente din articolul cu același titlu semnat de Cristian Romano în ANUARUL ARHIVELOR BUCURESTI NR.1/1996 pag.32-42 )
Bibliografie : http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/MJ5B44T9R5MAIP2L7ILL2JV49E731MIJ7J9JITI5SCMGVE6DRN-05908
În anul 1855, a înființat la București TIPOGRAFIA NATIONALA A LUI IOSIF ROMANOV ȘI COMPANIA, cu sediul în Hanul Gherman, ulița Germană nr.27, astăzi strada Smârdan. Era cel mai mare și cel mai modern stabiliment particular din acea vreme.
În gazeta „România” nr.47, din anul 1857, printr-o „Înștiințare” se făcea cunoscut că tipografia putea rivaliza cu cele mai moderne de acest fel din Europa.
„Această imprimerie sub firma Tipografia Națională a lui Iosif Romanov și Compania, se recomandă ca cea mai perfectă până astăzi în țară. Are trei mașini iuți, două teascuri mai mici pentru lustru, litere de tot felul, române, franceze, nemțești, grecești, rusești, litere caligrafice, tot ce se atinge de tipărit cu deosebite culori, toate de o eleganță și frumusețe însemnată”.
Iosif Romanov l-a avut ca asociat pe Ștefan Rasidescu, fostul director al Tipografiei Mitropoliei. Director a fost numit Walter Scarlat, iar șef de atelier vestitul tipograf vienez Francisc Göbl. În perioada 1855-1863 în această tipografie au fost tipărite 120 de cărți de literatură romană și universală, de istorie, de filozofie, de artă militară și 20 de periodice și calendare.
Ziarele unioniste ca„ Nationalul”, „România”, „Concordia” și „Dâmbovița” au fost tipărite tot aici, conținând articole semnate de mulți dintre acei români care au făurit România modernă. Au mai fost tipărite „Actele Adunării ad-hoc”, „Monitorul Oficial al Țării Românești” și actele Comisiei Centrale de la Focșani precum și presa comunităților bulgărești, grecești, nemțești ori israelite care nu aveau, la acea dată, o tipografie proprie.
Activitatea de tipografie, librărie și editură realizată de Iosif Romanov pentru români, începând cu anul 1827 și până în anul 1863, asemănătoare celei desfășurate, în aceeași perioadă, la Paris, de librarul- editor Louis Hachette, a reprezentat o piatră de temelie la construcția unei societăți moderne, întemeiată pe solidaritate culturală și spirituală.
surse,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tipografia_Na%C8%9Bional%C4%83_a_lui_Iosif_Romanov
https://web.facebook.com/anticarulcujoben/posts/671696206250733?_rdc=1&_rdr
În ce an, unde, când și cum a murit Iosif Romanov? Mulțumesc!
nu se sștie exact, cu siguranță, după 1870