tudorduică-transsylvanica.ro

Despre Jakabffy Elemer(vezi familia Hagepian), politician maghiar, avocat, jurnalist

În 17 mai 1881, la Lugoj/Lugos/Lugosch s-a născut Jakabffy Elemer(vezi familia Hagepian), politician maghiar, avocat, jurnalist, membru extern al Academiei Maghiare de Științe (1938).

În 1903 a obținut o diplomă în științe politice la  Universitatea de Științe din Budapesta.  Mai târziu, în 1905, a obținut și diploma de doctor în drept. A luat examenul de avocat în anul 1908 și și-a deschis un cabinet de avocatură la Lugoj, în anul 1919. Între anii 1910 și 1918 a fost membru al Partidului Național al Muncii și parlamentar la Budapesta.

 

În urma alipirii Transilvaniei la România, în 1920, a rămas în noua sa patrie, unde a  devenit un cunoscut politician, editorialist și publicist. Între anii 1922-1938 a fost membru al Partidului Național Maghiar/Országos Magyar Párt(OMP), vice-președinte al Camerei Deputaților din București, între anii  1928 și 1931, ca reprezentant al  Bihorului și Sătmarului.

În 1938, odată cu instaurarea dictaturii carliste, partidele politice au fost interzise și Jakabffy s-a retras din viața politică. Din august 1944 a fost internat, adică ținut ostatic ca o garanție că guvernul maghiar îl va elibera pe Emil Hațieganu.

În cele din urmă, Jakabffy a fost eliberat doar opt luni mai târziu, în aprilie 1945. Tot în acest an, Asociația Română a Muncitorilor din România l-a invitat să se alăture grupului, dar Jakabffy a refuzat cererea, pretextând o stare de sănătate precară. A părăsit Bucureștiul în 1954, apoi s-a stabilit la Satu Mare/Szatmárnémeti/Sathmar unde a trăit ca pensionar, până la moartea sa, survenită în 19 mai 1963.

La sfârșitul anilor 1910 a fost publicat numeroase lucrări și studii dedicate relațiilor etnice din Transilvania și Banat, studii continuate și după 1920, vizând mai ales demografia și situația socială a etnicilor maghiari din Transilvania și Banat.

A luptat pentru drepturile minorității maghiare din România și, de asemenea, le-a sugerat să se implice în lupta politică din regat. Între anii 1925 și 1935 a reprezentat maghiarii din Transilvania la Liga Națiunilor de la Geneva și la congresele europene dedicate minorităților naționale.

 

A lucrat intens pe istoria Banatului/Bánság/Банат, în special despre istoria Banatului Montan și a comitatului Caraș-Severin.

În 1938 a fost ales membru extern al Academiei de Științe din Ungaria, dar nu și-a confirmat calitatea de membru decât în anul 1960.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: