Despre Nireș, în maghiară Szásznyíres, în săsește Niresch, în germană Nieresch, Birkendörfel
Nireș, colocvial Mniriș, mai demult Sasnireş, Sas-Mireşu, Sasmireşu, în maghiară Szásznyíres, Nyíres, în traducere „Mestecănișu Săsesc”, în dialectul săsesc Niresch, în germană Nieresch, Birkendörfel, în trad. „Sătucul cu Mesteceni”, „Mestecăniș” este un sat situat azi în județul Cluj/Kolozs megye/Kreis Klausenburg, Transilvania/Erdély/Siebenbürgen/Siweberjen.
Aparține administrativ de comuna Mica/Mikeháza/Michelsdorf. Face parte din regiunea etnografică Câmpia Transilvaniei(Ardealului), în maghiară Erdélyi Mezőség, în germană Siebenbürgische Heide.
Sat cu majoritate maghiară, dar cu o importantă comunitate românească, precum şi o mică comunitate de romi. A avut şi o prosperă colonie evreiască, până în 1944.
Localitate atestată documentar din anul 1330, cu denumirea de Nyres. Primii preoți catolici apar din aceeași perioadă- 1332 Bernoldus sac. de Niuis, Niris, 1334 Iacobus sac. de Nyres.
Oaspeții saxoni, ce par a fi întemeietorii satului au dispărut cel târziu în secolele XV-XVI-vezi Szabó T. Attila…
Găsim și numele unui nobil local, în anul 1481-k. nobilis Thomas literatus filius Michaelis de N˙res. A fost un sat important și prosper, primind astfel și dreptul de a organiza târguri(1594-Zaz Nyres oppidum, 1615-oppidum Szász Nyires).
În evul mediu era parte a domeniului Cetății Unguraș/Bálványos vára/Burg Balvanyos(1456-Szász-Nyires, mint Bálványosvár tartozéka van megnevezve), iar în 1553 localitatea apare ca domeniu al Cetății Gherla(Martinuzzi)/Szamosújvári vár/Burg Martinuzzi(1553-Szamosujvár tartozéka, van két kőre járó malma.).
În evul mediu și epoca modernă timpurie a făcut parte din Comitatul Solnocului Interior(Dinăuntru, Someșan)/Belső-Szolnok vármegye/Komitat Inner-Sollnock(1587-1589 comitatus Zolnok interior; 1817, 1839 C. Szolnok Interior, in Inferiori Circulo, Processu Bálványos Váralyensi).
În anul 1590, avem menționate numele unor pușcași ai cetății Gherla- a szamosujvári vár idevaló 5 puskása: Dobos Jakab, Szalma Lukács, Nyiresi Lőrincz, Tóth Pál, Nagy Bálint. În 1589 apare și un anume nobil Ujvárnémethi Trombitás Benedek, care avea o casă domnească în sat( itteni nemesi udvarházát).
În anul 1599 Mihai Viteazul, în calitate de guvernator al Transivaniei, acordă lui Keresztúri Kristóf, văduvei Körösi Ilona 123 de case de iobagi.
În 1713, existau 32 familii de iobagi, 9 de jeleri şi 6 de nemeşi.
În 1910, 808 dintre locuitori erau maghiari, 461 români, 45 ţigani şi 28 evrei. Existau 740 de reformaţi, 548 de greco-catolici, 28 mozaici şi 26 romano-catolici.
În anul 2002, aveam 624 de maghiari, 540 români şi 11 ţigani. 563 de reformaţi, 524 ortodocşi şi 49 adventişti…
De vizitat biserica acum ortodoxă, construită în 1912-1916, de comunitatea greco-catolică şi biserica reformată, construită în secolul al XIII-lea, ca biserică romano-catolică(construită în stil romanic), cu modificări importante în secolele XV(gotic)-XVIII.
surse,
HU Szabó T. Attila: Szásznyíres település-, népiség-, népesedés- és helynévtörténeti viszonyai a XIII–XX. században (1937)
vezi link- http://mek.niif.hu/07400/07492/07492.pdf
HU Kádár József: Szolnok-Dobokavármegye monographiája IV.: A vármegye községeinek részletes története (Hagymás–Lápos). Közrem. Tagányi Károly, Réthy László. Deés [!Dés]: Szolnok-Dobokavármegye közönsége. 1901.
HU Léstyán Ferenc: Megszentelt kövek: A középkori erdélyi püspökség templomai I–II. 2. bőv. kiadás. Gyulafehérvár: Római Katolikus Érsekség. 2000
HU https://www.arcanum.hu/hu/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/n-F07/nires-F4C/