tudorduică-transsylvanica.ro

Despre nobili ardeleni

Un studiu interesant despre o celebră familie nobiliară transilvăneană, bănăţeană la origini, respectiv familia Jósika de Branyicska/Iojică de Brănişca, care a dat mari personalităţi Transilvaniei, Regatului Maghiar şi Imperiului Austriac. Familia a fost la origine vlahă, treptat integrându-se marii nobilimi ardelene şi maghiare.

Jósika István/Ştefan Jósika

Jósika József

„Fiul lui Ioan Jósika s-a bucurat încă din adolescenţă de gratitudinea princiară. În aprilie 1584, el era beneficiarul unei donaţii de părţi posesionare, iar în septembrie 1586 îşi perfecţiona studiile la Roma, primind bani din partea familiei Báthori.

Ştefan Jósika s-a căsătorit cu Füzi Borbála, văduva lui Pál Gyulai (14 Februarii <s.a.> nuptiae Stephani Josica cum relicta Pauli Giulay), legătură atestată explicit la 25 august 1592.

În mod cert, la 8 februarie 1590, Ştefan  Jósika nu devenise încă părinte, pentru că în donaţia princiară de atunci se preciza că dacă beneficiarul nu ar fi avut urmaşi, toate bunurile dăruite ar fi revenit fraţilor săi după tată.

După un timp, Ştefan a avut bucuria de a deveni tatăl a doi băieţi, Sigismund şi Gabriel. Căsătoria cu Füzi Borbála a strâns şi mai mult legăturile dintre Ştefan Jósika şi familia Báthory.

La 28 aprilie 1595 şi 25 august 1597 se făcea precizarea că Füzi Borbála era înrudită cu principele Sigismund (consanguineam nostram), avantaj care a contat în alegerea lui Ştefan Jósika drept cancelar al Transilvaniei.

Ascensiunea spectaculoasă a românului din Caransebeş s-a încheiat brusc în aprilie 1598. Pentru a câştiga jocul politic complicat cu Habsburgii, principele Báthory şi-a sacrificat cancelarul.

Reţinut la Satu Mare, Ştefan Jósika a fost executat de imperiali la 1 septembrie 1598.”

sursa,

http://banatica.ro/media/b18/dltf.pdf

Jósika Miklós (1794 – 1865)

Cea mai veche diplomă pentru blazon, conferită unui român din Transilvania: diploma acordată magistrului Petru, fiul lui Iacob de Bârsău (1448).

Beneficiarul, desigur urmaș al unor cnezi locali, urma a se bucura de toate onorurile și libertățile pe care le împărtășeau cu alți nobili cu blazon:
„…
ac omnibus et singulis generis honoribus et libertatibus quibus ceteri proceres nobiles et alienes regni dicti similiter armis utentium quorumlibet
…”

sursa,
http://www.academia.edu/5958236/Despre_dreptul_la_stem%C4%83_%C3%AEn_Transilvania_secolului_XVII_The_right_to_use_arms_in_Transylvania_during_the_17th_century_

autor, Tudor-Radu Tiron​

11249705_958136150892182_6135187588304208500_n

Biserica din Bârsău, Hunedoara

Biserica ortodoxă din Bârsău, Hunedoara.

Satul Bârsău, în maghiară Berekszó, în germană Walddorf, comitatul Hunedoarei/Hunyad vármegye/Komitat Hunyad, a fost atestat documentar în 1440, cu denumirea de Berekzow.

În secolele XVII-XVIII era un sat dominat de nemeși reformați, de etnie românească și ungurească. Cele mai cunoscute nume de nemeși erau  Borosjenői(Ineu) Tisza nemes, nemeșii locali Fodor, Váradi, Bajesdi, Bajoni, Szemere, Nandra și Kovács.

În fotografii este biserica ortodoxă, construită cel mai probabil în secolul al XV-lea, una din cele mai vechi și frumoase biserici de piatră din comitatul Hunedoarei.  A fost rectitorită de  doamnele din familia nobiliară Cserepovics, Mara Ovčarović, soția nobilului Cserepovics Miklós și fiica mai mare Cserepovics Ecaterina(Katalin), ultima căsătorită cu nobilul Török Bálint/Valentin Török, comite( főispán) de Hunedoara.
Biserica a devenit necropola familiei Cserepovics.

Biserica din Bârsău, Hunedoara

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

%d blogeri au apreciat: