Despre Sânmartin/Szépkenyerűszentmárton/Sankt Martin, Câmpia Ardealului/Erdély Mezőség/Siebenbürgische Heide.
Sânmartin, în maghiară Szépkenyerűszentmárton, în germană Marten, Sankt Martin, Câmpia Ardealului/Erdély Mezőség/Siebenbürgische Heide.
Sat atestat documentar din anul 1292, cu denumirea de Zenthmartun. În 1292 este pomenit cu numele latinesc-„(voievoda de) Santo Martino”.
În anul 1456 era posesiune a Cetății Unguraș/Bálványos vára/Schlosswall, dar și a familiei nobiliare Bánffy.
Denumirea maghiară actuală apare în documente de mai multe ori-1625 Zepkenierü zent Marton, 1643 Szép szükkenyerü Szent-Márton.
În anul 1553 localitatea este menționată ca posesiune a Cetății Gherla(Martinuzzi)/Szamosújvári vár/Schloss Martinuzzi.
În anul 1566, satul avea 135 de fumuri(case), din care 29 aparțineau unor mici nobilil locali(kismenesek).
În evul mediu și epoca modernă timpurie a aparținut de comitatul Dăbâca/Doboka vármegye/Komitat Dobeschdorf-1587-1589 comitatus Dobocensis.
În anul 1612 Cetatea Gherla era apărată și de 8 pușcași(cunoscuți și sub denumirile de pedites pixidari, sclopetari) din Sânmartin- a szamosújvári várban 8 szentmártoni gyalogpuskás katona tartózkodott.
În anul 1622 este menționată documentar o școală confesională reformată în Sânmărtin. În anul 1783 funcționa o școală confesională greco-catolică pentru locuitorii români din sat.
În anul 1686 satul a fost pustiit de o invazie a tătarilor. Din 1694 a devenit posesiune a familiei nobiliare Kornis.
În jurul anului 1800 domeniul satului era împărțit între nobilii Kemény Jákob, Lázár János și Mikes Sándor.
Sat mixt de maghiari și români, de-a lungul timpului și până azi…A avut și mici comunități de evrei și țigani. Încă în anii ’60-’70 primașii din Sânmărtin, erau super-căutați pe la nunțile din Câmpia Ardealului.
La marginea satului există un loc denumit până astăzi Akasztófák-Pădurea Spânzuraților, încă din anii 1600, când armatele generalului Giorgio Basta își spânzurau acolo inamicii.
Armatele de mercenari ale lui Mihai Viteazul și Giorgio Basta au devastat zeci de sate din Câmpia Transilvaniei, sate care erau populate majoritar de maghiari, dar și de români și sași. Repopularea acestor sate s-a făcut, după 1610, mai ales cu iobagi români.
Știu că mulți vor spune că iar le țin partea maghiarilor…Asta e, ce să fac, documentele „nu minte”…Adevărul e mai important ca orice altceva. Cel puțin pentru mine…
surse,
HU https://www.arcanum.hu/hu/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/s-127A/sanmartin-1347/
HU https://hu.wikipedia.org/wiki/Sz%C3%A9pkenyer%C5%B1szentm%C3%A1rton
HU http://mek.oszk.hu/04700/04755/html/438.html
surse fotografii,
http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=1800277&page=121
https://www.redbubble.com/people/petercseke/works/19136708-sz-pkenyer-szentm-rton-sanmartin-romania?p=poster