Despre satul Braniștea, mai demult Arpaşteu/Árpástó/Brandorf
Despre Braniștea, mai demult Arpaşteu, Arpaştiu, în maghiară Árpástó, în germană Brandorf, azi în județul Bistrița-Năsăud/Beszterce-Naszód megye/Kreis Bistritz-Nassod, Transilvania/Erdély/Siebenbürgen.
Satul este atestat documentar din anul 1362, cu denumirea de Arpasthou. Printre proprietarii acestui domeniu nobiliar au fost și familiile Apafi și Bethlen.
În evul mediu și epoca modernă timpurie a făcut parte din comitatul Solnocului Interior(Dinăuntru, Someșan)/Belső-Szolnok vármegye/Komitat Inner-Sollnock(Szolnok)-1587-1589 comitatus Zolnok interior; 1720 Belső-Szolnok vm., Alsó j.; 1770-1773 Belső-Szolnok vm., Bálványosváraljai j.
Secolele următoare a fost un domeniu împărțit între nobilii din Cireșoaia(mai demult Dicea, în maghiară Magyardécse, în germană Detschel), adică Apafi și Bethlen.
În Evul Mediu satul a fost majoritar maghiar și catolic, până în perioada Reformei când o parte au trecut la luteranism.
În Secolul al XVI-lea locuitorii trec la calvinism, însă la sfârșitul secolului o parte trec la unitarianism.
În 1622 toți locuitorii trecuseră la calvinism, iar în secolul al XVIII-lea își construiseră biserică nouă.
După 1658, comunitatea românească s-a mărit considerabil, prin venirea de noi locuitori, care în 1817 și-au construit o biserică greco-catolică de lemn, cu hramul Sfinților Arhangheli.
Între 1760-1769 sunt menționați mai mulți proprietari ai domeniului-Kornis Ferencz, Bethlen Lajos, Kabos Ferenczné, Alsó János után Alsó Ferencz, Mósa László, Horváth Ferencz, Kénosi Zsigmond, Kandó Ferencz s utóda Mihály, Vajda Mihályné, Horváth György és László, gr. Bánffy Dénes neje gr. Bánffy Ágnes jogán, Galambos Samuné, Cserényi István neje Kabos Sára után, Keczeli István, Vajda Gábor, Kandó Zsigmond, Nemes György, Horváth Pál és Ilona Losonczi Andrásné, Horváth Éva Tímár Jánosné.
În 1769 familia Bethlen avea pod cu vamă la Arpașteu, iar în 1787 a fost înființată o stație de poștalion care a fost mutată mai târziu la Ciceu-Cristur/Csicsókeresztúr/Kreuzherr.
În 1898 printre proprietari sunt menționați Bethlen László și Mosa Sándor localitatea având 3 mori. La acea vreme, Arpașteul aparținea comitatului Solnoc-Dăbâca/Szolnok-Doboka vármegye/Komitat Sollnock-Dobeschdorf.
Biserica a ars în întregime, în anul 1898. În anul 1901 s-a construit actuala biserică ortodoxă, fostă greco-catolică.
Biserica romano-catolică construită în secolul al XIV-lea s-a prăbușit datorită inundațiilor pârâului din jurul ei, însă a fost reconstruită în anul 1898.
În 1851 este înființată școala din sat. Satul a avut, după 1800 și o importantă și influentă comunitate evreiască.
În anul 1713, existau 7 familii de iobagi/jobbágy, 20 de jeleri/zsellér, 4 de nobili nemeși/nemes.
În anul 1850, din cei cca 950 de locuitori, cca 70 erau evrei mozaici, restul împărțiți aproximativ egal, între români greco-catolici și maghiari reformați.
La recensămâtul din 2002, satul avea 1.220 de locuitori, dintre care 629 maghiari și 586 români.
surse,
HU https://www.arcanum.hu/hu/online-kiadvanyok/Tunderkert-tunderkert-1/szolnok-dobokavarmegye-monographiaja-C613/ii-kotet-a-varmegye-kozsegeinek-reszletes-tortenete-D0D6/arpasto-D372/
HU https://www.arcanum.hu/hu/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/b-29A/branistea-496/
RO http://www.bjbn.ro/biblioteci/34/Biblioteca-Publica-Branistea.html