Despre satul Soroștin/Schorstn/Schorsten/Sorostély
Sorensten, 1311 AD
Soroștin, mai demult Șoroștin, Șoroștiu, în dialectul săsesc Schorstn, Schoresten, în germană Schorsten, Schorosten, Schorstein, în maghiară Sorostély, județul Sibiu/Szeben megye/Kreis Hermannstadt, Transilvania/Erdély/Siebenbürgen este un sat arondat comunei Șeica Mică, mai demult Șelca Mică, în dialectul săsesc Klîšielken, Sachsschelken, în germană Kleinschelken, în maghiară Kisselyk este un frumos sat ardelean.
Prima atestare documentară a numelui localității vine din anul 1311-poss. ecclesiae beatae virginis de Egrus… v. Sorensten. Denumirea localităţii a evoluat după cum urmează: 1315 Sorensten, 1332–33 Berunsten, Camino, 1417 Sorosthen, 1587 Sorostelly, 1733 Sorostéj, 1808 Serestély. A fost domeniu al abației cisterciene de la Igriș/Egresi ciszterci monostor/Zisterzienserabtei Egresch(1416 Soristen, poss. abbatiae ecclesiae de Egres, 1476 poss. Schoristen, az egresi apátság birtoka), timp de câteva sute de ani.
Deși inițial(secolul al XIII-lea) a fost un sat săsesc, în evul mediu târziu și epoca modernă timpurie a devenit un sat mixt de iobagi(români, sași, maghiari), fiind parte din comitatul Alba/Fehér vármegye/Komitat Weißenburg(1587-1589 Comitatus Albensis; 1785-1790 Fehér vm.; 1790-1850 Alsófehér vm.; 1800 C. Albensis Inferior, in Inferiori Circulo, Processu Pokafalvensi).
Domeniul avut o istorie interesantă. În 1417 a fost pus sub protecția Universității Săsești. În 1476 episcopul de Cenad a revendicat domeniul, în 1496 plătea impozitele în cadru Universității Săsești. Cu siguranță, după anul 1540, domeniul nu mai făcea parte din Pământul Crăiesc.
După anul 1626 a devenit un domeniu regesc, iar apoi a trecut în posesia familiei nobiliare Teleki. Satul a fost afectat sever de invazia tătărească din 1663 și de armata curuților, în anul 1705.
Românii au fost aduși din zona Mărginimii Sibiului/Szeben-Hegyalja/Hermannstädter Randgebiet. În anul 1880, din cei 1.087 locuitori, 704 erau români, 251 germani, 68 maghiari şi 64 ţigani. 636 erau greco-catolici, 244 evanghelici, 115 ortodocşi, 54 reformaţi şi 22 mozaici(maghiari şi germani, recensămintele după 1867 se făceau după limba maternă declarată, iar evreii se declarau vorbitori de maghiară sau idiş, care era asimilată germanei).
De vizitat biserica evanghelică şi cea veche greco-catolică, azi ortodoxă și evident neretrocedată.
Conform relatărilor din secolul XIX, când ruinele erau încă vizibile, biserica săsească pare să fi fost un edificiu romanic, ridicat în secolul al XIII-lea.
Se menţionează, în anul 1877, ferestre cu închidere în arc semicircular iar deasupra portalului de S, urme de frescă ce reprezintă patru sfinţi, dintre care unul ţine o carte în mână. În biserica nouă, edificată în anul 1881, se păstrează obiecte de inventar liturgic din vechea biserică.
Altarul poliptic datat în jurul anului 1500, păstrează doar panourile pictate ce redau scene din ciclul Patimilor şi din Viaţa lui Iisus. Pe panourile exterioare apare: Bunavestire, Adoraţia, Magii, Naşterea Mântuitorului, iar pe panourile interioare: Ghetsimania, Martelarea, Iisus la Caiafa, Prinderea lui Iisus, Drumul Crucii, Crucificarea, Aşezarea în Mormânt. Predela reprezintă Cina cea de Taină. În descrierile din secolul XIX, sunt menţionate inscripţii astăzi dispărute.
Cristelniţa din piatră fără inscripţie, datată pe criterii stilistice în secolul XV. Un clopot este datat la 1568. Fortificaţia este menţionată doar într-o notiţă din matricola bisericii, din jurul anului 1700, când se împart locurile pentru camere de provizii.
Din relatări verbale şi observaţii în teren, se pare că biserica veche a fost înconjurată cu o curtină ovală simplă, prevăzută cu un singur turn ce apăra intrarea şi era în acelaşi timp turn clopotniţă.
P.S. Aici, la Sorostin, s-a născut Soros, tatăl lui Ciolos…
