Despre savanţi cvasianonimi, ce aparțin acestui spațiu comun. Azi, despre Szalárdi János
Szalárdi János (23 iulie 1601, în Comitatul Szatmár/Sătmar/Sathmar -27 septembrie 1666, oraşul Fogaras/Făgăraş/Fogarasch) a fost un istoric maghiar din Principatul Transilvaniei/Erdélyi Fejedelemség/
Fürstentum Siebenbürgen.
Fürstentum Siebenbürgen.
Szalárdi a fost numit ca unul dintre păstrătorii Arhivelor Transilvaniei din Gyulafehérvár/Alba Iulia/Karlsburg. El a servit şi ca secretar al Cancelariei transilvănene(1644-1649), în timpul domniei lui I. György Rákóczi/Gheorghe Rákóczi I/Georg I. Rákóczi, funcția de cancelar fiind vacantă încă din 1634, după moartea lui Kovacsóczy István. Mai târziu, Szalárdi a fost numit secretar al principelui Transilvaniei.
Deasemenea, el a participat la Dieta Transilvaniei/Erdélyi Dieta/Siebenbürgische Landtag din 1666, care l-a însărcinat cu colectarea impozitelor şi taxelor, în regiunea Partium şi în comitatele Kolozs/Cluj/Klausenburg, Doboka/Dăbâca/Doboka și Belső-Szolnok/Solnocul Interior/Inner-Szolnok.
Opera de căpătăi a fost „Cele nouă cărţi ale Cronicii Plângerilor”(Szalárdi János siralmas krónikája, reeditată după manuscrisul original de Kemény Zsigmond, Budapesta, 1853). O lucrare de referinţă pentru istoria Transilvaniei, după nefericita campanie din 1657, a lui II. György Rákóczi/Gheorghe Rákóczi al II-lea/Georg II Rákóczi.
Liceul din Sălard/Szalárd/Königsburg, județul Bihor/Bihar megye/Kreis Bihar îi poartă numele cu mândrie.
sursa fotografii,
http://ionitadorin.blogspot.ro/2013/07/cetatea-fagaras-2013.html
bibliografie,
HU-Pap Ferenc: Szalárdi János és Siralmas magyar krónikája. In Szalárdi János: Siralmas magyar krónikája. Kolozsvár: Kriterion. 2011. 5–22. o.
HU-https://hu.wikipedia.org/wiki/Szal%C3%A1rdi_J%C3%A1nos
HU-https://www.arcanum.hu/en/online-kiadvanyok/Lexikonok-magyar-eletrajzi-lexikon-7428D/sz-77C95/szalardi-janos-77D55/
HU-http://mek.niif.hu/06100/06187/html/mei16_180020020001/mei16_180020020001.html
P.S.
A fost musai să înghesuie nelipsitele cupole aurite, nu cumva să uităm cine-s noii stăpâni… Mă mir că, totuși, n-au pușcat zidurile cetății, ca la Alba Iulia, să fac loc catedralei ortodoxe.
