Despre strămoșii noștri gepizi și avari

Despre strămoșii noștri gepizi și avari. Care, foarte probabil, au influențat, cel puțin din punct de vedere genetic, ceea ce suntem, noi ardelenii, astăzi. Ei au stăpânit, politic și militar, Transilvania și Banatul, aproximativ între anii 450-800 AD…Adică mai mult decât au stăpânit romanii Dacia.

Știați că:
…”spre deosebire de Muntenia şi Moldova, în spațiul intra-carpatic, în secolul al VI-lea, lipsesc instalațiile de foc, acestea apărând mai târziu, „pe parcursul primei jumătăți a secolului al VII-lea?” (p. 55).

O altă diferență majoră este predominarea ritului incinerației în spațiul extra-carpatic, față de inhumație, care reprezintă o caracteristică a spațiului intra-carpatic.

Toate aceste diferențe sunt explicate prin apariția la sud şi est de Carpați a unei noi populații – slavii.

…Identificarea unei componente romanice, consideră autorii, este abia la început. Un posibil indiciu al acestei identități fiind văzut în amenajarea gropii funerare cu lespezi de piatră(p. 62).

Secolul al IX-lea…Bazinul Carpatic a fost cucerit de o nouă putere politică, maghiarii, care au profitat de faptul că respectiva regiune nu mai reprezenta un centru politic, ci se afla la periferia celor care şi-l disputau – Țaratul Bulgar, Moravia Mare şi Imperiul Franc.

Arheologia acestei epoci a fost şi este încă(e vorba de Bazinul Carpatic), consideră autorii, supusă unor influențe naționaliste care, dincolo de orice, vor să identifice etnii prin interpretarea descoperirilor, în special funerare, tendință criticată de autorii volumului de față.

Importante mi se par câteva dintre observațiile exprimate în special la p. 70, şi anume că:

„inventarul arheologic al maghiarilor cuceritori nu poate fi privit ca unul etnospecific, ci mai degrabă ca o cultură regională (macroregională) ce caracteriza Bazinul Carpatic, omogen doar la o privire exterioară, în interior, fiind, de fapt, extrem de variat”.

„Relațiile dintre etnicitate și cultura materială sunt mobile, instabile și fluide(în morminte nu putem vedea clar un individ aparținând uneia sau altei etnii), astfel încât prin inventarul arheologic nu se strecoară diferite identități(etnice), ci mai degrabă diferite semne arheologice distinctive de ordin cultural, tradiții, relații, împletiri, care în mod normal pot fi în relații indirecte cu diferite identități.

Trebuie precizat şi faptul că individul poate să aibă foarte multe identități, în consecință, privilegierea unor identități de genul «avar», «maghiar cuceritor» este absolut subiectiv”.

Totuşi, pe baza indiciilor arheologice se propune o delimitare între ceea ce ar putea fi atribuit necropolelor clasice ale „maghiarilor cuceritori” şi ceea ce ar putea aparține altor populații. (p. 72).”

sursa,
Andrei Măgureanu: Radu Harhoiu, Daniel Spânu, Erwin Gáll, Barbari la Dunăre, seria „Istorie Documente Mărturii”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2011, 162 p., 73 fig. MCA-SN 8, 2012, 223-225