tudorduică-transsylvanica.ro

Eșuarea negocierilor de la Arad, 13-14 noiembrie 1918.

Jászi Oszkár

Eșuarea negocierilor de la Arad, dintre ministrul maghiar al naționalităților Jászi Oszkár și reprezentanții Consiliului Național Român Central(înfiinţat la 2 noiembrie 1918, din reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi ai Partidului Social Democrat).

Printre altele s-a discutat despre înființarea unei confederații danubiene democratice („Elveția Estului”), după modelul preconizat de Friedrich Naumann(autorul unui cunoscut tratat de geopolitică intitulat Mitteleuropa (1915), în care descrie proiectul unei federații central-europene având ca pivot Germania și Austro-Ungaria – în esență se oferea rămânerea românilor transilvăneni(ca și a rutenilor sau slovacilor) în cadrul Ungariei, cu o largă autonomie).

Jászi Oszkár a propus un sistem de „insule etnice“ extrem de asemănător cu cel elvețian. Delegația românească a respins propunerile maghiare cerând „desfacere totală/teljes elszakadás” de Ungaria.

În acelaşi timp, guvernul maghiar semnează la 13 noiembrie armistiţiul de la Belgrad cu generalul Franchet d’Esperey, şeful armatei din Orient. Se fixează o linie de demarcaţie între Ungaria şi Transilvania, care lăsa sub autoritatea Budapestei oraşe ca Satu Mare, Oradea, Beiuş, Arad, dar şi Banatul, încredinţat administraţiei sârbeşti(vezi și https://ro.wikipedia.org/…/Conven%C8%9Bia_militar%C4%83_de_…).

Cu 2 zile înainte s-a emis Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei(în același timp Carol al IV-lea al Ungariei), prin care arată că „nu dorește să fie o piedică pentru viitorul popoarelor sale iubite”.

Ofițerii, funcționarii publici și cei asimilați acestora sunt dezlegați de jurământul de credință față de împărat și rege.

 

 

Aș mai sublinia un aspect ulterior…Sfârşitul anilor 1920 va fi marcat de apariţia unui nou plan de data aceasta românesc, de uniune danubiană, plan lansat şi conceput de Iuliu Maniu, preşedintele Partidului naţional-ţărănesc şi, în mai multe rânduri, prim-ministru al României.

Ca şi celelalte planuri referitoare la acest domeniu el era fundamentat pe aspecte economice vizând în esenţă „stabilirea de tarife preferenţiale între şase ţări central-europene – România, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Austria şi Iugoslavia – cu scopul de a le proteja de concurenţii lor exportatori de cereale şi de a le sustrage de sub influenţa comercială a Germaniei”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

vezi,Traian SANDU, „Le plan Maniu de Confédération économique danubienne du premier semestre 1929 în Revue d’Europe Centrale, 5(2), 1997, pp. 41-49, disponibil în format electronic la adresa http://hal.archives-ouvertes.fr/do…/…/55/03/22/PDF/MANIU.pdf, consultat la 31.08.2011, [« tarifs préférentiels entre six pays centre-européens– la Roumanie, la Pologne, la Hongrie, la Tchécoslovaquie, l’Autriche et la Yougoslavie – afin de les protéger de leurs concurrents exportateurs de céréales et de les soustraire à l’influence commerciale d’une Allemagne »].

tduica / noiembrie 14, 2017 / Istorie Transilvania

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

%d blogeri au apreciat: