File de istorie. Azi, despre Andrei Bârseanu
Andrei Bârseanu (n. 1858, Dârste/Derestye/Walkmühlen, Dyrste, azi cartier din Brașov/Kronstadt/Brassó; d. 17 august 1922, București) a fost un folclorist, român ardelean, președinte al asociației ASTRA, între anii 1911-1922.
Împreună cu Jan Urban Jarník, filolog romanist ceh, pasionat de folclorul românesc din Transilvania, a fost coautor al culegerilor Cincizeci de colinde și Doine și strigături din Ardeal.
Studiile le-a făcut la Brașov, apoi a plecat la Viena și Munchen, unde, între 1878 și 1881, și-a definitivat studiile universitare, în domeniul filozofiei.
În timpul studiilor de la Viena l-a cunoscut pe Jan Urban Jarník, viitorul filolog de origine cehă, membru de onoare al Academiei Române.
A revenit în Transilvania, mai întâi la Brașov, unde a predat la liceul românesc. A devenit corector și apoi dirigent al școlilor superioare.
S-a mutat la Sibiu, unde a fost numit director al învățământului românesc. A editat revista „Școala și familia” în 1887. A devenit membru al Academiei Române și, în 1912, a fost ales vicepreședinte.
După 1911 a devenit director regional al școlilor românești din Transilvania.
În 1918 a devenit vicepreședinte al Consiliului Dirigent de la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben și senator de Alba Iulia.
A întemeiat şcoli săteşti, a tipărit abecedare, broşuri şi calendare pentru popor, a întemeiat biblioteci şi a răspândit ziare.
Şi-a adus un aport însemnat la alcătuirea Enciclopediei Române, contribuind cu studii de istorie literară, de obiceiuri şi literatură populară şi studii de toponimie din zona Braşovului şi Săcelelor.
Cea mai importantă scriere a lui Bârseanu este monografia Istoria Școalelor centrale române greco-orientale din Brașov, publicată în 1902 și premiată de Academia Română din București.
P.S.
Cuvântul ,,dârstă” înseamnă piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul, etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn.
În urmă cu câteva decenii în zona Dârste funcționau 13 astfel de instalații…
La începutul secolului al XVI-lea s-a construit un canal pe râul Timiş, numit „Valea Dârstei”, cu scopul de a alimenta cu apă Braşovul.
În jurul său s-au aşezat dârstarii având preocuparea de bază „dârstăritul straielor”, ce a generat toponimul localităţii.
A fost adus piuarul Bârsan- Brânzaru din Ţara Făgăraşului (Vad), pentru a lucra la dârsta deţinută de sasul Schobel.
Munca dârstarilor făcea legătura între lâna mocanilor săceleni şi târgurile din Braşov, unde se valorificau ţesăturile groase.
