Georgius de Septemcastris, uneori și Georgius de Hungarica, Frater Georgius, Rumeser Student(Studentul romoșan), Namenloser Mühlbacher
File de istorie transilvană…
Georgius de Septemcastris, uneori și Georgius de Hungaria, Frater Georgius, Rumeser Student(Studentul romoșan), Namenloser Mühlbacher, (n. 1422, Romos/Rumessdorf/Romosz, comitatul Hunedoara/Hunyad – d. 1502, Roma) a fost un tânăr călugăr dominican deportat din Sebeș/Mühlbach/Szászsebes în Turcia, unde a trăit ca sclav între 1438-1458. A redactat lucrarea Tractatus de moribus, condictionibus et nequicia Turcorum, publicată la Roma în 1481.
Lucrarea a fost tradusă în limba germană și reeditată în 1530 de pastorul Martin Luther la Wittenberg, imediat după asediul Vienei.
Romos, în dialectul săsesc Rumes, în germană Rumessdorf, în maghiară Szászromosz este unul din primele sate întemeiate de oaspeții saxoni, veniți din regiunea Rinului și a Mosellei, în Transilvania, în jurul anilor 1140-1160, alături de Ighiu/Magyarigen/Grabendorf și Cricău/Boroskrakkó/Krakau.
În fotografii, biserica evanghelică din Romos.
Într-un document emis de regele II. András/Andrei al II-lea/Andreas II. în anul 1206, oaspeții din cele trei localități sunt numiți „primes hospites regni”(“cei dintâi oaspeți ai țării”.
Termenul de regnum se referă la Țara Transilvaniei-regnum Transilvanum, care şi-a păstrat de-a lungul evului mediu, mai mult sau mai puțin, autonomia instituțională față de regatul apostolic maghiar.
Etapa cea mai timpurie a colonizării săsești în Transilvania a avut loc după anul 1141, pe timpul regelui II. Géza, pe o arie restrânsă din jurul orașului Alba Iulia/Gyulafehérvár/Weissenburg, capitală a voievodatului intracarpatic şi reşedință, începând probabil tot din această perioadă, a episcopiei catolice a Transilvaniei.
În Prolog, ne spune că, având 15-16 ani el plecase din Romos şi venise la studii la Sebeşul Săsesc/Melnbach/Mühlbach/Szászsebes. În anul 1438 cetatea Sebeșului este asediată şi, avînd fortificaţii slabe, fruntaşii ei încheie o înţelegere de capitulare care avea să pună la adăpost vieţile şi bunurile locuitorilor.
Un nobil curajos se baricadează într-unul dintre turnurile cetăţii, spunînd că „preferă să moară de o sută de ori decît să se dea pe sine, soţia şi fiii săi, pe mîinile turcilor”. I se alătură fratele său şi alţii, între care şi studentul din Romos.
„Cît de mare şi în ce fel a fost această furtună, niciun cuvînt nu e destul pentru a o spune. Atît de cumplit era strigătul celor ce luptau şi zornăitul armelor şi vuietul atacurilor, încît cerul şi pămîntul păreau gata să se izbească, într-o clipită. Iar pentru că turnul era foarte abrupt, au lovit pe dată acoperişul cu săgeţi şi cu pietre: datorită trăiniciei zidurilor, nu au putut totuşi nicidecum să izbîndească.
Cum era o oră tîrzie şi soarele cobora către seară, iar ei nu reuşiseră nimic, au făcut un plan: în vreme ce unii luptau, alţii s-au repezit să aducă lemne şi le-au clădit într-o grămadă care era aproape la fel de mare ca turnul însuşi. Punîndu-i foc, ne-au copt de parcă ar fi copt pîine în cuptor. Iar cînd li s-a părut că, morţi fiind toţi, nimeni nu mai mişca în turn, au stins focul şi au năvălit pe porţi: dacă îi găseau pe unii pe jumătate vii, îi scoteau afară, oblojindu-i. Scoţîndu-mă şi pe mine în chipul acesta, m-au dat negustorilor, să mă vîndă.” – sursa, http://convorbiri-literare.ro/?p=5003
fost 20 de ani prizonier la turci. La bătrâneţe, eliberat, a făcut parte din Ordinul călugărilor dominicani şi a locuit la Roma, unde a scris și tratatul său despre această perioadă. Georgius a murit la Roma, în iulie 1502, la venerabila vârstă de 80 de ani.
Recomand spre citire ediția Georgius de Hungaria, Tractatus de moribus, condicionibus et nequicia Turcorum, Reinhard Klockow (ed.), Köln-Weimar-Wien: Böhlau, 1993.
Georg Captivus Septemcastrensis, Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor, Editura Humanitas- http://www.humanitas.ro/humanitas/tratat-despre-obiceiurile-ceremoniile-%C8%99i-infamia-turcilor
sursa fotografii,