Gheorghe Şincai(în mediile maghiare cunoscut ca și Sinkay György, iar în cele germane ca și Georg Sinkay)
În 28 februarie 1754 s-a născut Gheorghe Şincai(în mediile maghiare cunoscut ca și Sinkay György, iar în cele germane ca și Georg Sinkay) unul dintre cei mai importanţi membri ai Şcolii Ardelene, personalitate de marcă a culturii transilvănene, prin erudiţia sa şi prin acţiunile puse în slujba educării marii mase a populaţiei românești din Principat.
S-a născut în localitatea Râciu/Mezőrücs/Rütschfeld, din Scaunul Secuiesc al Mureşului/Marosszék/Stuhl Maros.
Familia Șincai se trăgea din satul făgărășan Șinca Veche/Ósinka/Altschenk.
Şi-a început studiile la Colegiul Reformat din Târgu-Mureş/Marosvásárhely/Neumarkt au Mieresch împreună cu profesorul Tóth Kovászani, a cărui amintire o va păstra toată viaţa.
Între anii 1768 şi 1772 frecventează cursurile Seminarului Iezuit din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. Urmează în formarea sa scolastică un an petrecut la Gimnaziul Piarist din Bistriţa/Bistriz/Beszterce.
Studiile pentru doctorat le face la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde pleacă împreună cu Petru Maior şi unde va rămâne până în anul 1779.
Activează acum ca bibliotecar al Colegiului, având astfel acces la un număr foarte mare de documente, ceea ce îi va permite realizarea de ample cercetări în legătură cu originea şi trecutul poporului român, fundamentându-şi teoria latinităţii acestuia. La Roma obţine doctoratul în filozofie şi teologie.
Între 1779 şi 1780 studiază la Viena dreptul public şi bisericesc.
A fost un adevărat poliglot, însușindu-și temeinic: greaca, latina, maghiara, germana, italiana și franceza.
Reîntors în ţară va ocupa postul de profesor la Gimnaziul din Blaj/Blasendorf/Balázsfalva, iar din 1784 va fi director al învăţământului greco-catolic din Transilvania, contribuind în această calitate la înfiinţarea foarte multor şcoli confesionale în mediul rural şi traducând materialele didactice fundamentale.
Se pare că a contribuit la deschiderea a peste 300 de școli confesionale greco-catolice, în satele din Principat.
În scopuri didactice, a tradus și a elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica și Catehismul, adaptând sau creând terminologia necesară înțelegerii acestora de către elevi.
Cariera sa este întreruptă în 1794 când va fi închis pentru un an de zile la închisoarea din Aiud/NagyEnyed/Strassburg au Mieresch, din cauza unor intrigi. Şirul întâmplărilor nefaste continuă cu pierderea unor procese legate de averea de la Râciu de Câmpie, moştenire de familie, care atrage după sine şi pierderea siguranţei materiale.
Între 1797 şi 1803, Şincai devine profesorul particular al copiilor contelui Daniel Vass din Ţaga/Cege/Zegen, comitatul Cluj, apoi lucrează ca şi corector al publicaţiilor în limba română pentru Muzeul Diplomatic, Istoric şi Juridic al lui Martin Gheorghe Kovachich din Buda.
Spre sfârşitul vieţii se retrage la Sinea, aflată pe teritoriul Slovaciei de astăzi, unde este găzduit de copiii contelui Vass, foştii săi elevi şi unde va rămâne până la stingerea sa din viaţă, la data de 2 noiembrie 1816.
A fost istoric, pedagog, teolog şi lingvist. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără:
„Hronica românilor şi a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările şi faptele unora faţă de ale altora nu se pot scrie pre înţeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci şi patru de ani culese”,
„Elementa linguae daco-romanae sive valachie”, scrisă în colaborare cu Samuel Micu,
„Catehismul cel mare cu întrebări şi răspunsuri alcătuit şi întocmit pentru folosul şi procopseala tuturor şcoalelor normaliceşti a neamului românesc” sau „Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului”.
Bibliografie:
Traian Popa, Monografia oraşului Tîrgu-Mureş, Fundaţia Culturală „Vasile Netea”, 2005 (prima ediţie 1932), pp. 272-277.
Melinte Şerban, Cultura mureşeană în memoria cărţilor, Ed. Ardealul, Tîrgu-Mureş, 2006, pp. 9-25.