O paralelă între Cluj/Kolozsvár/Klausenburg/Kluž și Košice/Kassa/Kaschau/Caşovia
“The old lie has more friends than the new truth.”
„O naţiune modernă şi responsabilă îşi asumă trecutul său, cu bune și cu rele”
Ottmar Trașcă, istoric
Iată dar, o paralelă între Cluj, în maghiară Kolozsvár, în germană Klausenburg, în slovacă Kluž şi Košice, în româneşte Caşovia, în maghiară Kassa, în germană Kaschau, legată de stemele celor două orașe.
Orașul Košice îşi respectă istoria. În schimb, Clujul îşi cam bate joc de ea…
De remarcat faptul că, slovacii din Košice se mândresc cu stema lor, ca fiind cea mai veche atribuită oficial în regatul Ungariei (1369, regele Ludovic cel Mare, în maghiară I. Nagy Lajos, în germană Ludwig der Große, în slovacă Ľudovít Veľký). I-au dedicat şi o statuie în 2002, care o reprezintă plastic, împreună cu variantele ei anterioare.
Niciunui primar din Košice nu cred că i-a trecut prin cap să se atingă de stemă, niciunui politician sau propagandist naţionalist sau comunist nu i s-a năzărit să spună că stema ar fi ungurească, sau că poporul slovac nu este reprezentat de ea, pentru că include dungile dinastiei arpadiene şi crinii francezi ai casei de Anjou!
Numai la noi e plin de frustraţi ai istoriei…Urmele epocii Funar sunt, din nefericire, vizibile și azi în Cluj.
Clujul are o stemă cam la fel de veche ca şi cea din Košice , de prin 1316, atestată documentar din anul 1377, de către acelaşi rege al Ungariei, Ludovic cel Mare. Dacă luăm în calcul faptul că stema din Košice a fost modificată ultima dată în 1500, stema Clujului ar putea fi considerată mai veche !!!
Contează mai mult însă detaliul: în vreme ce slovacii făceau o statuie stemei lor, primarul Funar desfiinţa în mod ilegal stema Clujului, înlocuind-o cu o impostură insultătoare pentru locuitorii oraşului( e adevărat, pentru cei care gândesc cu mintea lor) şi cu care ne facem de râs în toată Europa civilizată…
Iar urmașii retardului Funar, la conducerea administrației Clujului, nu se comportă cu mult mai bine…
Situaţia din Slovacia de Sud e destul de complicată, legat de comunitatea maghiară. Dar măcar în ce priveşte situaţia patrimoniului, jos pălăria.
Avem de a face aici, cu două atitudini.
Noi, românii, măturăm sub preș istoria(în special cea a Transilvaniei și Banatului), în timp ce slovacii o pun pe piedestal și scriu sub ea Made in Slovakia. Regii unguri făcuți slovaci, personaje istorice 100% maghiare sunt „rebrănduiți” în eroi slovaci…Care este mai bun? Dracu’ știe…
Ar trebui înțeles că aceste cuvinte ca „român”, „maghiar”, „slovac”, efectiv aveau atâta sens în Evul Mediu, ca și când ai fi spus „avion” sau „ciclotron”. Nobilii feudali erau subordonați ierarhic regilor Ungariei, toată societatea medievală era structurată funcție de poziția socială și de confesiune. Totul se rezuma la privilegii și statut social, nu la etnie…
Regele putea rezida la Viena, la Praga, la Buda, sau la Timișoara. Putea fi ungur arpadian, dar putea fi italian ca și Caroberto… dar erau regi unguri. Punct. Niciodată nu am auzit vreun italian aberând prostii cum că Caroberto ar fi fost italian. Era de origine din Napoli.
La români și la slovaci am auzit, nu odată.