Prima atestare documentară a Cetății Bran(mai demult Turciu), în germană Törzburg, în maghiară Törcsvár

19 noiembrie 1377:

 

Prima atestare documentară a Cetății Bran(mai demult Turciu), în germană Törzburg, în maghiară Törcsvár, prin actul emis de regele Ungariei I. Nagy Lajos/Ludovic I cel Mare/Ludwig I. der Große, prin care cetățenii brașoveni primeau privilegiul de a construi cetatea, pentru apărarea granițelor de sud-est ale regatului și ale Transilvaniei.

 

Documentul a fost emis în cetatea Zvolen, în germană Altsohl, în maghiară Zolyom, azi în Slovacia.

 

Regele confirmă sașilor, din Scaunul Brașovului(totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis), dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare).

 

Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Valahia Transalpină va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran.

 

Referința din textul documentului din 1377, cu privire la o „nouă cetate de piatră”, permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche.

 

Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus.

 

De remarcat că, în secolul al XIII-lea, teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba/Fehér vármegye/Komitat Weissenburg