Sângele vărsat pentru acest pământ invalidează orice slogan șovin și autohtonist

Sângele vărsat pentru acest pământ, de către toate națiile ce-l populează, invalidează orice slogan șovin și autohtonist.

Cine spune ca maghiarii să plece din Transilvania, habar n-are de cantitatea extraordinară de sânge ”maghiar” vărsat pentru acest pământ, pentru patrie. Iobagii ”asupriți” erau protejați tocmai de acești purtători de arme, ei erau cei care își dădeau viața, în schimbul unui statut social și al unor privilegii economice.

Vlahul/românul sau maghiarul/ungurul sau sasul/germanul care a plătit taxele an de an și a muncit pământul sute de ani este la fel de îndreptățit să locuiască aici ca și nobilul ”maghiar” care a luptat pentru el. Se numește simbioză. Așa ar trebui interpretată istoria Transilvaniei, nu ca un veșnic 1848…

Acești purtători de arme, au eliberat mii și mii de iobagi vlahi sau maghiari sau sași de pe Pământul Crăiesc din robia turcilor sau tătarilor.

Sigur, erau și vlahi și sași, erau și mercenari, dar grosul armatei era format din secui și nobilimea maghiară din comitate, cu suita voievodală, care era o mixtură de etnii diferite, fiindcă asta era treaba lor…

În 25 martie 1442 are loc lupta de la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben, între armata condusă de Hunyadi János/Ioan Huniade//Johann Hunyadi/Hunyadi Yanoş și cea otomană, condusă de beiul din Vidin, Mezid Bey.

După înfrângerea de la Sântimbru/Marosszentimre/Emerichsdorf, din 18 martie 1442, cu efectivele mult întărite, oastea lui Huniade, a atacat cu putere pe otomani, în preajma orașului Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben.

După mărturia cronicarilor Thuroczy şi Bonfinius, Mezid Bey a organizat un detaşament de spahii cu scopul de a-l elimina pe voievod, cu orice preț.

Pentru a-l proteja pe Huniade, nobilul Kamonyai Simon a purtat armura voievodului, călărind un cal care avea culorile voievodului.

Detaşamentul de 500 de catafracţi (călăreţi înarmaţi, cavalerie grea) condus de Kamonyai, jucând un rol de sacrificiu, a atras grosul forţelor otomane şi, până la urmă, viteazul Kamonyai şi-a pierdut viaţa.

Ioan Huniade a putut astfel, să atace nestânjenit linia a doua a oștirii otomane.

După o încleştare înverşunată, apărătorii din cetatea Sibiului, asediată de otomani, au atacat prin surprindere şi au reuşit să străpungă încercuirea, eliberând robii capturaţi, iar împreună cu aceştia, au atacat flancul drept al lui Mezid Bey, iar oastea voievodului a atacat frontal şi flancul stâng al oastei otomane, care a fost nimicită în mare parte.

În luptă a căzut însuşi comandantul oastei otomane, Mezid Bey, precum şi fiul acestuia.

Sibiu/Hermannstad/Nagyszeben

bibliografie,

http://www.rubicon.hu/magyar/nyomtathato_verzio/1442_marcius_25_hunyadi_janos_legyozi_a_torokoket_szebennel/

https://hu.wikipedia.org/wiki/Kamonyai_Simon

http://mek.oszk.hu/09400/09477/html/0010/745.html

http://www.art-emis.ro/istorie/2579-itinerariul-urmat-de-mezid-bey-de-la-sibiu-la-santimbru-in-martie-1442.html

https://books.google.ro/books?id=_7GybW-t-7YC&pg=PA153&lpg=PA153&dq=mezid+bey&source=bl&ots=_k3PKErh9m&sig=lH6xTIjwol_R7iBYdAFcVBgy6pM&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwi2h8KhlPLSAhUEPhQKHT9kAFwQ6AEILjAD#v=onepage&q=mezid%20bey&f=false

Sângele vărsat pentru acest pământ invalidează orice slogan șovin și autohtonist

Apreciază:

Comments

Lasă un răspuns Anulează răspunsul