tudorduică-transsylvanica.ro

Sărbătoarea Paștelui în Ardeal

Kellemes Húsvéti Ünnepeket !
Fröhliche Ostern !
Paşti Fericite !
Patradi Bahtale !

sursa, https://povestisasesti.com/2013/04/01/traditii-de-paste-la-sasi/

Romano-catolicii, armeano-catolicii, reformații(calvinii), unitarienii și luteranii evanghelici sărbătoresc Paștele începând cu duminica aceasta. Vorbim de comunitățile etnice maghiare, armenești, săsești și șvăbești, poloneze, ceho-slovace, croate și carașovene, bulgaro-catolice, precum și unele comunități de romi(romano-catolice, reformate sau luterane). Există și câteva sute de mii de ceangăi și români romano-catolici, mai ales în Moldova și Bucovina, dar și în Transilvania, Banat și București, care sărbătoresc tot acum Paștele.

În comunitățile săsești, Paștele este pregătit cu săptămâni înainte, cu perioada de post- Fastenzeit și cu tradiții enumărate și vechi, multe din ele preluate și de maghiari, români sau romi.

Sâmbăta se pregătesc bunătățile, de pe masă nelipsind cozonacul şi hencleşul, prăjitură tradiţională săsească făcută la toate sărbătorile mari. Nu se face gușiță(drob) de miel, ca la români, în schimb se prepară miel umplut cu o compoziţie asemănătoare celei pentru gușiță.

Slujba are loc chiar în ziua de Paşti, duminica de la ora 10 dimineaţa. Când se trezesc, copiii sași merg în grădină să caute ouăle, să vadă unde le-a ascuns iepuraşul.

 

Obiceiul stropitului a fost respectat cu sfințenie sute de ani. Băieții și adolescenții primeau bani, ciocolată sau cadouri simbolice. Cei mari erau aşteptaţi de fete cu lichior de casă şi prăjituri sau cu o pălincă bună.

Un obicei interesant, reînviat în ultimii ani la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben, este cel al „recruţilor”, tineri de 18-19 ani care urmau să plece în armată. După masa de Paşti, obligatoriu în familie, feciorii plecau prin sate şi adunau de la săteni ouă crude. Lunea, ouăle crude erau aşezate în iarbă, la o anumită distanţă unul de altul. Din ceata de feciori, viitori soldați, erau aleşi doi băieţi, unul să aducă pe rând la coş fiecare ou, iar un altul să alerge pe o anumită distanţă. Fiecare avea câte un grup de susţinători.

Câştigătorul era sărbătorit, aruncat în sus, iar seara se organiza Balul Recruţilor, unde se pregătea celebra «paparadă» din ouăle adunate la concurs. Feciorii aduceau vin și palincă şi fiecare băiat invitat aducea o fată.

Un obicei păstrat în comunităţile de maghiari de pe Valea Nirajului/Nyárád/Niersch este cel al împodobirii bradului cu ocazia Paştelui. Tinerii maghiari se adună în grupuri, merg în pădure şi adună crengi de brad. Le aduc în sat, le împodobesc cu panglici colorate şi, după lăsarea întunericului, le agaţă la porţile fetelor de măritat. Fetele mai frumoase au mai multe crengi de brad la poartă. Se spune, că fiecare fată care nu s-a căsătorit trebuie să primească crengi de brad, pentru a se mărita. Tinerele pândesc toată noaptea, să vadă cine anume le-a adus bradul, pentru ca, a doua zi să-l răsplătească cum se cuvine.

 

Stropitul la maghiari este o tradiție foarte importantă. De obicei, bărbații spun o urare în versuri.

„Am fost într-o pădure verde
Am văzut o viorea albastră
Care stătea să se ofileasca?
Imi dați voie să o stropesc?”

Originalul in limba maghiară:

„Zöld erdőben jártam,
Kék ibolyát láttam,
El akart hervadni,
Szabad-e locsolni?”

Stropitorii sunt răsplătiți cu ouă roșii, cozonac, vin și pălincă.

Obiceiul stropitului este practicat de toate comunitățile etnice din Transilvania, Banat sau Părțile Ungurești, preluat fiind de la cei cu care conviețuiesc împreună din vremuri străvechi.

sursa, http://citynews.ro/eveniment/traditii-sfinte-ardeal-ce-inseamna-obiceiul-udatului-fetelor-doua-zi-de-pasti-1263655

Vestit în comunităţile de romi, Şah Hai Mas-ul(un ciolan de porc mai mare şi două aripi de curcan sau de găină se prepară din timpuri străvechi, din perioadele în care aceştia trăiau în corturi şi se mutau dintr-o localitate în alta. Pentru că nu aveau bucătărie şi nu puteau găti foarte des, atunci când se opreau undeva făceau în ceaune preparatul extrem de consistent şi hrănitor din care, dacă mâncau o dată, se săturau.

O altă reţetă păstrată, din generaţie în generaţie, în familiile de romi este săviacul, o plăcintă delicioasă cu brânză telemea. Ambele mâncăruri se prepară și cu ocazia Paștelui.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: