Timotei Cipariu, cel mai mare erudit român din Transilvania
Să aducem un pios omagiu celui mai mare erudit român transilvănean, pe numele său Timotei Cipariu, trecut la cele veșnice în 3 septembrie 1887, în Blaj/Blasendorf/Balázsfalva. Numele real de familie era Țipar, Țipariu.
Neglijat în programele școlare, dat la o parte din istorie fiindcă a fost greco-catolic, o soartă comună mai tuturor valorilor Transilvaniei…Indiferent că au fost români, sași, maghiari, armeni sau evrei…
A fost lingvist, istoric, pedagog, orientalist, părintele filologiei române. A avut cea mai bogată bibliotecă particulară din Transilvania, între cele șapte mii de volume găsindu-se manuscrise arabe, persane, tibetane, chineze, o personalitate reprezentativă a culturii românești, cunoscător a peste 15 limbi, printre care greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară.
În octombrie 1948, regimul comunist a impus, conform ordinului de la Moscova, asimilarea Bisericii Greco-catolice Române, în Biserica Ortodoxă, confiscând Biblioteca Cipariu (lăsată moștenire Mitropoliei Blajului) și trecând-o ilegal în inventarul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române.
A avut un rol important în dezvoltarea învăţământului românesc din Transilvania, prin publicarea de manuale:
Compendiu de gramatică a limbii române (1855)
Gramatica limbii latine (1857-1860)
A fost unul dintre întemeietorii filologiei româneşti şi a pus bazele gramaticii istorice a limbii române în:
Elemente de limba română după dialecte şi monumente vechi (1854)
Principia de limba şi de scriptura (1866)
Timotei Cipariu a avut o bogată activitate culturală şi publicistică: a publicat prima culegere de texte vechi româneşti intitulată Crestomanţia seau Analecte literarie din cărţile mai vechi şi nouă româneşti tipărite şi manuscrise, începând cu secolul al XVI-lea până la al XIX-lea, cu o notiţă literară (1858).
Sub auspiciile Academiei Române a publicat:
Gramatica limbii române (volumul I în anul 1869, volumul II în anul 1877).
În 1869-1870 a avut o primă încercare de istorie a lingvisticii româneşti:
Gramatiştii şi ortografiştii români.
A scris versuri:
Drama pastorale (1860)
A tradus din creaţiile lui Goethe, Lessing, Manzoni, Ovidiu, E. Sue, T. Tasso şi din literatura arabă.
De asemenea, Timotei Cipariu a fost unul dintre pionierii ziaristicii româneşti din Transilvania, prin periodicele înfiinţate şi conduse de el:
Organul luminărei, Învăţătorul poporului, Archivu pentru filologie şi istorie. Cipariu a fost vicepreşedinte (1861 – 1866) şi preşedinte (1877 – 1887) al Societăţii „Asociaţiunea” (ASTRA) de la Sibiu.
Timotei Cipariu a donat Bibliotecii Seminarului din Blaj un număr de 800 documente şi cărţi rare, care în timpul ocupaţiei oraşului de către trupele maghiare în anul 1849 au fost duse la Pesta.
Nici aceste valori ale Transilvaniei nu au mai fost niciodată recuperate…
În același timp, deși nu s-a erijat niciodată în lider politic al românilor ardeleni, a militat deschis, cu orice ocazie, pentru ca maghiarii, românii și sașii să își dea mâna, să se considere toți frați, fiindcă doar așa, împreună, ar putea avea Transilvania un viitor.
A avut o atitudine moderată în perioada revoluției și războiului civil din 1848-1849, considerând că idealurile revoluționarilor maghiari sunt identice cu cele ale revoluționarilor români, neconsiderând că unirea Transilvaniei cu Ungaria, ar fi un impediment major pentru națiunea română din Ardeal, cu condiția ca, națiunea politică românească să fie recunoscută ca egala celei maghiare sau celei săsești. A insistat în permanență, ca elitele românilor să se unească și să se organizeze, pentru a reuși adevărata emancipare a națiunii române ardelene, dar prin mijloace constituționale, nu violente.
surse,
http://mek.oszk.hu/03200/03227/html/jako28.htm
https://www.ohio.edu/chastain/ac/cipariu.htm
http://www.autorii.com/scriitori/timotei-cipariu/
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Timotei_Cipariu
Mi-am imbogatit cunoastrea istorica a Tranailvaniei si mai mult , despre
T. Cipariu. Am ramas foarte impresionata de vasta lui cultura despre care in scoala nu-mi amintesc sa fi fost amintita.