tudorduică-transsylvanica.ro

Tratatul de la Viena, din 23 iunie 1606

Tratatul de la Viena (cunoscut sub numele de Pacea de la Viena), în germană Frieden von Wien, în maghiară Bécsi béke, a fost semnat la 23 iunie 1606 de către principele Transilvaniei Bocskai István/Ștefan Bocskai/Stephan Bocskai şi Arhiducele Matthias/Erzherzog Matthias/Mátyás főherceg, viitor împărat al Sfântului Imperiu Roman, din 1612.
 
Pe baza termenilor tratatului, nobililor din Transilvania și Ungaria Regală li s-au confirmat toate drepturile și privilegiile constituționale și religioase, revendicate de aceştia.
 
În regiunea Sopron/Ödenburg/Šopron, de exemplu, acordul recunoştea conducerea autocratică a nobililor luterani. În Transilvania, calviniștii îşi câștigă dreptul la toleranță religioasă. Acordul îl reconfirmă pe Bocskai, ca principe al Transilvaniei și garanta dreptul nobililor ardeleni de a-şi alege principii prin intermediul Dietei Transilvaniei.
 
Pentru calviniștii din Ungaria și Transilvania, semnarea acestui tratat a fost de mare importanţă. De aceea prima frază din Tratat şi semnăturile finale, sunt reprezentate pe Zidul Reformei din Geneva, un monument care onorează marile figuri protestante ale evului mediu, chiar lângă statuia lui Bocskai István.
 
Tratatul de la Viena a fost urmat de semnarea Păcii de la Zsitvatorok/Zsitvatoroki béke/Frieden von Zsitvatorok, de către sultanul otoman Ahmed I și Matthias, Arhiducele de Austria, în 11 noiembrie 1606, care a reconfirmat cele semnate în Tratatul de la Viena.
 
În februarie 1605, Dieta de la Miercurea Nirajului/Nyárádszereda/Sereda îl alege pe Bocskai principe al Transilvaniei. În luna aprilie este ales rege al Ungariei la Dieta de la Szerencs.
 
Bocskai a fost unul dintre cei mai mari principi ai Transilvaniei. El a fost cel care a reușit să scoată armata imperială din Transilvania și Estul Ungariei, după o ocupație nefastă de 4 ani.
 
Trupele lui Giorgio Basta au jefuit și depopulat mare parte din nordul principatului. Multe sate din zona someșană, zona Dejului, Bistriței au rămas fără populație (predominat maghiară sau săsească, mai apoi repopulate mai ales cu iobagi români).
 
Și în Cluj oamenii lui Basta au comis multe atrocități împotriva consiliului și orășenilor(majoritar unitarieni și luterani).
 
La 14 septembrie, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskai este unanim ales principe de către cele trei națiuni aliate transilvane, sași, secui, nobili maghiari (nobilimea românilor fiind deja integrată, cu excepţia micii nobilimi, în naţiunea politică maghiară) de Dieta de la Mediaș/Mediasch/Medgyes, și instaurat pe tronul princiar.
 
În noiembrie 1605, sprijinul otoman se concretizează în obținerea de către Bocskai a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei şi rege al Ungariei otomane.
 
„Numirea lui Ștefan Bocskai ca rege al Ungariei, importanța și fastul încoronării sale, la care a fost prezent marele vizir turc, reprezintă aspectul particular și limita superioară a sprijinului politic otoman.
 
Totodată, prezența marelui vizir la încoronare sublinia faptul că, spre deosebire de încoronarea lui János Zápolya (1529), considerată ca un fapt divers pentru un imperiu în ascensiune, noului eveniment i se acordă (de către turci) o importanță deosebită.”
 
În 12 decembrie 1605, Bocskai a înnobilat nu mai puţin de 9254 de haiduci-hajduks, pe care i-a aşezat în comitatul Szabolcs, aceştia devenind treptat o forţă militară, politică şi chiar economică.
 
„În Transilvania situația fu atât de instabilă, iar Ungaria se afla și ea sub jug nemțesc, până când Domnul l-a urnit din căpitănia sa orădeană pe Ștefan Bocskai, care i-a extirpat pe nemți din Transilvania /…/ Bocskai, cu ajutorul turcilor, i-a scos pe nemți și din Ungaria.
 
Principe foarte bun, el făcu multe lucruri mari în chiar puțină vreme; a restabilit libertățile, atât lăuntrice, cât și din afară, ale Ungariei și Transilvaniei; a pus ca orașele haiducilor să fie bastioane ale unui mare teritoriu împotriva turcilor.”
 
„… sus-numitul Bocskai, știind că va fi otrăvit de unul din oamenii săi apropiați și nu va scăpa, rugase ca din această pricină să se dea o poruncă ilustră pentru ca după el să fie rege cel pe care îl va dori el însuși; dădusem poruncă potrivit dorinței sale. /…/
 
De aceea, potrivit testamentului regelui Bocskai și clarviziunii bătrânilor de a-l accepta ca rege, și conform cărții de legământ dată mai înainte, sus-numitul Hommonay Balint să fie numit fără întârziere stăpânitor în Transilvania și rege în Ungaria. /…/
 
Au fost trimise hârtii arhiducelui aflat la Viena și comisarilor păcii și li s-a spus: „chiar dacă regele Bocskai a dispărut, cuvântul nostru este cuvânt și pacea noastră este pace. Și deoarece Bocskai a fost slujitorul padișahului nostru, regalitatea a fost acordată din partea padișahului celui pe care l-a dorit el”. /…/
 
În cazul înmormântării unui rege ca acesta, fruntașii aflați în jurul său se adună într-un loc, după ce l-au înmormântat, și acolo se află cine va fi rege; și, sărutându-i mâna, îl așază pe scaun; se spune că până în acea zi nu se știe cine va fi rege.”
 
„Dar, ah, bunule Dumnezeu! O mare pagubă fu moartea sa timpurie, el a putut trăi doar puțin. Îmbolnăvindu-se, a trebuit să se împace cu împăratul romanilor și să mențină Košice cu cele șapte comitate, conform contractus-ului; muri și pe dată amintirea lui se întoarse.
 
El fu împins la pierzanie de propriul său cancellarius autentic, Mihail Kátai, printr-un dătător de otrăvuri, fapt pentru care credincioșii săi [ai lui Bocskai] l-au îmbucătățit ciolan cu ciolan, l-au tăiat în bucăți; ceea ce otrăvirea, se pare, s-a datorat uneltirii nemțești”.
 
Încetează din viață, probabil otrăvit, la Kassa/Kosiče/Kaschau/Cașovia, la 29 decembrie 1606.
 
surse,
wikipedia
Călin Felezeu , Statutul principatului Transilvaniei în raporturile cu Poarta Otomană (1541-1688), Cluj-Napoca , 1996
János Kemeny, Memorii. Scrierea vieții sale, trad. Pap Francisc, Cluj-Napoca, 2002
Kuyudju Murad Pașa, mare-vizir: raport adresat sultanului Ahmed I (ianuarie 1607)

Comments

  1. Emil Aluas - iunie 23, 2018 @ 6:52 am

    Tudor: Multumim din nou. Aceste fapte si personaje istorice ne sunt destul de cunoscute. Ce trebuie este sa le folosim in interesul independentei TOTALE a Ardealului si Banatului. Asteptam din nou fapte istorice si contemporane relatate de tine. Dar mai ales, idei care sa ne ajute la indeplinirea INDEPENDENTEI noastre fata de Bucuresti si fata de Budapesta. Cu stima, Prof. Emil Aluas, refugiat politic in SUA, 15 decembrie 1986. Budapesta.

    Reply

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: