Vlahii și pecenegii, grănicerii făgărășeni ai Transilvaniei.
După anul 1166, existau cu siguranţă vlahi în Ţara Făgăraşului, dar este posibil să fi coabitat cu pecenegii încă din secolele X-XI, iar mai apoi și cu cumanii…
O companie de sași sibieni, vlahi, secui și pecenegi (‘associatus sibi Saxonibus, Vlachis, Siculis, Bisensis’) sub comanda comitelui sas Graf Joachim, au pornit din Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben înspre miazăzi, ca să se războiască cu Țarul Borilă Asen (dinastia Asenilor, cu posibile origini vlahe și/sau cumane).
Un model etnic asemănător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul mediu, între meglenoromânii-vlahi și cumano-pecenegii bizantini din zona Moglen (azi în nordul Greciei, nu departe de hotarul cu Bulgaria).
Rămâne de stabilit dacă originile cumanilor și pecenegilor din Făgărăș au fost aceleași cu cele ale celor din Meglen. Numele Berivoi apare atât ca denumire actuală a unui sat străvechi din Țara Făgărașului cât și ca nume al căpeteniei vlahe din secolul al XI-lea din Grecia de azi, „Verivoi”
sursa,
Alexandru Madgearu – Români și pecenegi în sudul Transilvaniei și despre „Verivoi valahul” descris de Kekaumenos.
link-http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/relatii%20interetnice%20in%20transilvania/6%20madgearu/articol1.htm
vezi și Prof. univ Theodor Capidan – Aromânii. Dialectul aromân – Bucuresti 1932, pag.8.
Istoricul Ioan Marian Țiplic opina de curând: „Considerăm că această populație (pecenegii), mai ales după 1068, este folosită de regalitatea arpadiană ca și populație de graniță, avându-i atestați în armata comitelui de Sibiu, Joachim și fiind așezați în zona Țării Făgărașului, care la acea dată se afla la limita de sud-est a regatului maghiar.
(DRH, D, I, p.28-29; Ukb., I, p.35; A. LUKACS, Țara Făgărașului în evul mediu (sec. XIII-XVI), București, 1999, p.156. D. N.)
Busuioc von Hasselbach consideră că pătrunderea elementelor pecenege în Țara Făgărașului, ținut aflat în apropierea zonelor pericarpatice, controlate de pecenegi din secolul al X-lea, s-a putut face încă în secolul al X-lea, fiind continuată și în veacul următor, admițând și el transformarea acestora în populație de grăniceri după anul 1068.
(D. N. BUSUIOC von HASSELBACH, Țara Făgărașului în secolul al XIII-lea. Mănăstirea cisterciană Cârța, vol. II, Cluj- Napoca, 2001, p.27-28)
Fotografiile sunt din satul Olteţ, mai demult Beşimbac, în maghiară Besimbák, Besenyőpatak, în germană Bessenbach, Leschenbach, în săsește Bessembrich, Bęsembich, Ţara Făgăraşului/Fogarasföld/Fogarascherland. Denumirea maghiară, ca și cea germană se traduc prin Pârâul(Valea) Pecenegilor.
Pecenegii mai sunt pomeniti in Diploma Andreana (1224)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Diploma_andreană
„…Iar afară de cele mai sus zise, le-am dat pădurea vlahilor și a pecenegilor („silva blacorum et bissenorum”), dimpreună cu apele, ca să le folosească împreună cu sus-numiții Blaci și pecenegi și să nu fie datori a face nici o slujbă pentru aceasta, bucurându-se de mai sus zisa libertate.”
muțumesc de completare, Adrian !!!