Despre avocatul și filantropul Emanuil Ungurianu

Emanuil Ungurianu/Emanoil Ungureanu (n. 1 ianuarie 1846, după alte surse 23 decembrie 1845, Satchinez/Knees/Temeskenéz – d. 1929) a fost un avocat și filantrop român din Banat.

În privinţa părinţilor săi (tata Jivan şi mama Roxa Ungurianu) aceştia erau originari din Banat, fiind ţărani cu o situaţie materială bună.

Liceul l-a absolvit în Timișoara/Temeschwar/Temesvár/Темишвар și facultatea de drept la Budapesta. A fost director al băncii „Timișana”.

A fost membru fondator al numeroase societății culturale românești din Banat și Transilvania, precum și membru fondator al muzeului Astra din Sibiu și al ziarului „Dreptatea”.

A fost senator în Dieta Maghiară și inspector cultural în perioada de după 1918.

Ungureanu era dominat de ideea necesităţii emancipării românilor din Banat prin educație și culturalizare.

Urmărind aceste principii-deziderate, el a contribuit substanţial, cu propria sa avere, pentru a subvenţiona şcoli şi a asigura buna funcţionare a internatelor pentru elevii români: la alumneul din Timişoara, la şcoala superioară de fete din Lugoj/Lugos/Lugosch, la Şcoala superioară de fete din Arad/Арад, Gimnaziul din Arad şi a organizat corpul învăţătoresc din zona Timişoarei.

În 1898 a întemeiat filiala de la Timişoara a Astrei, apoi a întemeiat mai multe filiale în teritoriu. Pentru activitatea sa deosebită a fost declarat membru fondator şi membru de onoare al Astrei.

A sprijinit şi Societatea de cultură „Petru Maior” de la Budapesta, „România Jună” de la Viena, Societatea română de lectură de la Cluj/Kolozsvár/Klausenburg.

Emanuil Ungureanu alături de fruntași ardeleni la Șimleul Silvaniei… Aici sunt membrii comitetului ASTRA, în biserica vicarială greco-catolică de la Șimleu.

Colegiul Tehnic Emanuil Ungurianu din Timișoara

Pe planul emancipării economice a înţeles importanţa instituţiilor de credit pentru nevoile bănăţenilor şi a întemeiat băncile „Timişeana”, „Lipovana” şi „Luceafărul”, iar pentru creditarea meseriaşilor institutul „Protectorul”.

Emanuil Ungurianu a sprijinit construirea de noi biserici, şi înfiinţarea unor parohii, acordând ajutor financiar acestor proiecte. Membru în Consistoriul Episcopiei Aradului, fruntaşul bănăţean a susţinut necesitatea întăririi învăţământului confesional românesc, şi acordării de sprijin material corpului didactic din aceste şcoli, precum şi a formării de preoţi şi învăţători.

După unirea cu România, a făcut eforturi pentru înfiinţarea unei Academii Comerciale la Timişoara. După un început promiţător, având sprijinul autorităţilor locale, demersul său a eşuat în faţa lipsei de interes de la nivel central.

Mai mult succes a avut însă cu Muzeul din Timişoara, care după război se afla într-o situație neclară. Ungureanu l-a trecut în subordinea municipiului, asigurându-i astfel un cadru stabil în care s-a putut dezvolta Muzeul Banatului.

În Timișoara există un liceu care îi poartă numele, vezi fotografie.
Nu în ultimul rând, a întemeiat fundaţia „E. Ungureanu” cu un fond de 500.000 coroane aur, o sumă considerabilă pentru acea perioadă.

Un portret relevant a lui Emanuil Ungurianu a fost realizat de către un alt lider de seamă al românilor din Banat, Valeriu Branişte:

„Holtei era în Timişoara avocatul Emanuil Ungurianu, pe atunci directorul Timişanei (acum e de nou!). Şi a testat întreaga avere, de aproape o jumătate de milion coroane diecezei Aradului pentru scopuri culturale. Era unic în felul său. Bun de inimă, dar aspru la vorbă. Ne dicta să fim zilnic după masă în cafeneaua
„Kranprinz”, la masa lui, unde îşi lua cafeaua neagră”.

Biserica romano-catolică din Satchinez .

surse,

file:///C:/Users/Admin/Desktop/Fotografii%20facebook/Ramneantu-Vasile_EMANUIL-UNGURIANU-1845-1929.pdf

RO-https://ro.wikipedia.org/wiki/Emanuil_Ungurianu

RO-http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Emanuil_Ungureanu