Despre respect și acceptare
Va trebui să ne respectăm și să ne acceptăm mai mult unii pe alţii, mult mai mult decât am făcut-o în ultimii ani. Fără a încerca a ne impune unii altora, ceea ce credem noi că e bine și corect…
Încearcă, pentru început, să fii un bun ardelean, bănăţean, dobrogean, bucovinean, oltean sau moldovean, ca să poţi fi, cu adevărat, un bun cetățean român.
Nu cred că un drapel pe perete te face mai bun român, mai mult decât simțul civic, etica, un sistem curat de valori, respectul față de cei din jur, asumarea unei adevărate responsabilități față de familia, satul sau orașul, regiunea, țara unde trăiești, exact în această ordine și nu alta…
Ar trebui să acceptăm existența altor comunităţi etnice și religioase în toată diversitatea lor, fiindcă fără ele am fi mult mai săraci spiritual şi cultural.
Hai să încercăm să-i înţelegem mai bine, pe cei cu care trăim alături de sute de ani şi să nu mai facem pe stăpânii cu ei…Să-i lăsăm să-şi iubească patriile lor restrînse pentru ca apoi să ne dea, nouă tuturor, precum și patriei noastre comune, înzecit înapoi !!!
Şi ei sunt ai noştri şi ar fi păcat să mai ratăm iar momente istorice, aşa cum le-am ratat cu saşii, şvabii, evreii, armenii sau românii greco-catolici.
România a sărăcit în primul rând din cauza conducătorilor, România asta omogenizată şi centralizată, nu mai are ce să ne ofere…
Slăbiți chingile şi aveţi încredere în oameni, în cetăţenii români, indiferent că ei se numesc Ioan, Johann, János sau Ivan…
Lăsaţi-ne să fim mândri de istoria noastră, de tradiţiile noastre şi să nu vă fie frică dacă eu mă declar ardelean român, exact cum Laci e ardelean ungur, iar Klaus e sas transilvănean…Prin asta nu suntem mai puţin cetățeni români, dimpotrivă.
Solidaritatea comunităților etnice sau regionale, se obţine prin respect reciproc şi nu prin impunere din partea celor majoritari.
Acceptarea este un proces care se învaţă.
Zi de zi.