26 ianuarie 1699, Tratatul de pace de la Karlowitz.
Sremski Karlovci azi.
În data de 26 ianuarie 1699, prin Tratatul de pace de la Karlowitz, în română Carlovița, în sârbo-croată Sremski Karlovci, în maghiară Karlóca, în turcă Karlofça(azi în Serbia), dintre Sfântul Imperiu Roman și Imperiul Otoman, Principatul Transilvaniei/Erdélyi Fejedelemség/Fürstentum Siebenbürgen intră sub stăpânirea Curții de la Viena.
Asediul Vienei, 1683. http://www.istoria.md/articol/484/Asediul_Vienei__1683__%C5%9Fi_urm%C4%83rile_sale__Pacea_de_la_Karlowitz__1699_
Europa de Sud-Est înainte și după tratatul de la Carloviț. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/75/Trait%C3%A9-Karlovci.jpg
După două luni de negocieri între Imperiul Otoman și Liga Sfântă, o coaliție formată din mai multe puteri europene incluzând Casa de Habsburg, Uniunea Polono-Lituaniană, Principatul Transilvaniei, Republica Venețiană și Imperiul Rus, tratatul de pace a fost semnat la 26 ianuarie 1699.
Turcii otomanii au cedat Casei De Habsburg cea mai mare parte a Ungariei și Slavoniei, iar regiunea Podolia/Podole/Поділля a revenit regatului Poloniei.
Principatul ardelean devenea vasal față de Monarhia Habsburgică, ieșind de sub suzeranitatea otomană, intrând într-o nouă epocă din zbuciumata lui istorie. Habsburgii impun recunoaşterea protecţiei imperiale în Transilvania şi domnia ereditară a principelui Apafi.
Imperiul Otomana a mai cedat, deasemenea, către Veneția, teritorii din regiunea Dalmația și peninsula Peloponez, pe care însă otomanii au recuperat-o prin tratatul de pace de la Passarowitz din 1718. Simultan au renunțat la vasalitatea Rpublicii Raguzane, transferată Republicii Venețiene.
Tratatul de la Karlowitz a marcat începutul declinului Imperiului Otoman în Europa de Est și a stabilit Monarhia Habsburgică ca putere dominantă în Europa centrală.
Habsburgii impun recunoaşterea protecţiei imperiale în Transilvania şi domnia ereditară a principelui Apafi. Ulterior a avut loc aducerea românilor ortodocşi sub umbrela Papalității, aducere orchestrată de împăratul Leopold. După 3 ani de negocieri cu mitropolitul Atanasie al Transilvaniei s-a ajuns, în anul 1701, la acceptarea de către majoritatea clerului român ardelean din Transilvania(cu excepția Transilvaniei de Sud, în special a Țării Bârsei) a punctelor Sinodului de la Florenţa (1439) în schimbul unor privilegii egale cu preoţii romano-catolici sau protestanți.
Sala de conferințe http://www.istoria.md/articol/484/Asediul_Vienei__1683__%C5%9Fi_urm%C4%83rile_sale__Pacea_de_la_Karlowitz__1699_
Petru cel Mar
P.S.
Operaţiunile militare austro-polono-veneţiene din 1690, apoi şi ruseşti împotriva Imperiului Otoman au silit retragerea de pe teritoriile sârbeşti a unor mase mari de oameni (cca 500 000 de persoane) spre nord, la adăpostul austriac, de frica răzbunării otomane.
Această deplasare forţată a rămas cu numele de „Marea Migraţie” (37 000 de familii). Atunci s-au golit mai toată regiunea Kosovo şi cea mai mare parte a Serbiei medievale.
Habsburgii au colonizat refugiaţii în Banat, Voivodina şi Croaţia. Regiunea s-a numit mai târziu Krajna(adică Frontiera). Marea Migraţie a sârbilor este una din cauzele neînţelegerilor actuale din Serbia (ex-Iugoslavia) între creştini şi musulmani(albanezi, bosniaci, sârbi și croați).
Leopold I, mit der habsburger gosch’n
Jan Sobieski
Bibliografie (Surse):
- Neagu Djuvara, „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, Editura Humanitas 2008;
- Pompiliu Teodor, „Istoria României”, Editura Enciclopedică 1998;
- http://ro.wikipedia.org/wiki/;
- http://www.istoria.md/articol/484/Asediul_Vienei__1683__%C5%9Fi_urm%C4%83rile_sale__Pacea_de_la_Karlowitz__1699_