Despre Drăguș/Drachendorf/Dragus,Țara Făgărașului/Fogarasföld/Fogarascher Land
O altfel de istorie, care iese din scenariul parțial mincinos, care ne susură pe la urechi, de zeci de ani, că doar ungurul și sasul au fost stăpâni, iar bieții vlahi, niște amărâți de supuși.
A fost și așa, dar au fost destui români, în diferite regiuni ale Transilvaniei, Banatului, sau Părților Ungurești, care nu erau nici iobagi, nici jeleri, ci pur și simplu nobili, boieri, cnezi, voievozi, țărani liberi, într-un cuvânt, stăpâni…
Biserica de lemn ortodoxă din Drăguș s-a aflat în localitatea omonimă din județul Brașov și fusese ridicată pe la anul 1790. Ea a funcționat ca biserică parohială până în anul 1897, când a fost înlocuită de biserica de zid actuală. Biserica de lemn ortodoxă a fost descrisă într-o călătorie prin Țara Făgărașului a lui Nicolae Iorga din anul 1905. Biserica a fost surprinsă și de echipa de cercetare a lui Dimitrie Gusti, în 1929. Acesta a încercat să o salveze, pregătindu-i o documentație de renovare. Valeriu Literat a descris biserica în 1933, înainte de a dispărea definitiv. La începutul secolului trecut, Nicolae Iorga nota: „la lumina lumânărilor se deslușesc zugrăvelile foarte bune ale unei bisericuțe de lemn, ce a luat pe la 1790 locul vechii mănăstiri drăgușene, care fusese în codru, cu călugării și logofeții ei – ca meșterul caligraf logofătul Matei Voileanu, de pe la 1750 – până la dărâmarea ei din porunca împăratului Iosif al II-lea, împăratul distrugător al mănăstirilor, unde se adăposteau călugării uneltitori contra unirii.” Valeriu Literat a citit în pictura din naos datarea zugrăvelii din anul 1800, identificând autorul cu zugravul Panteleimon, semnatarul picturii de la biserica greco-catolică din Viștea de Jos.
Drăguș, în germană Drachendorf, în maghiară Dragus,Țara Făgărașului/Fogarasföld/Fogarascher Land, Transilvania/Erdély/Siebenbürgen.
Sat atestat documentar din 1527, cu denumirea de Dragos, dar satul a fost cu siguranță mult mai vechi.
În 1632, principele Transilvaniei II. Rákóczi György/Gheorghe Rákóczi Al II-lea/Georg Rákóczi II. , i-a înnobilat pe Ioannes Fogarasy(Ioan Făgărășeanu), soţia lui Anna Njagoié(Neagoe) şi pe copiii lor.
În anul 1722, 195 de familii făceau parte din clasa boierilor şi 40 din cea a iobagilor. Interesantă distincţia care se făcea între boieri şi iobagi…Practic, populaţia era structurată în aşa zise vecinătăţi, un fel de clanuri, prin care se făcea această deosebire între boieri şi iobagi.
În 1929-1932, erau 12 asemenea vecinătăţi, azi mai sunt 11.
Corul femeilor din Drăguş
În 1765, fiind parte a Regimentului 1 grăniceresc Orlat, în sat s-a deschis o şcoală confesională greco-catolică.
În Drăgușul anului 1733, trăiau circa 600 de persoane, conform conscripţiunii greco-catolice. Din registrul aceleiași conscripțiuni, mai aflăm numele preoților din sat: Miklos (Nicolae), care era greco-catolic, precum și Iuon senior, Rad, Iuon, Rad 2, Georgie, care erau ortodocși. În localitate funcționa o singură biserică.
Boierii erau majoritar greco-catolici, iobagii, ortodocși.
Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (1896), renovată în perioada 1996 – 2007;
Biserica greco-catolică, „Sf. Gheorghe” (1835), retrocedată în 1993; renovată în perioada 1994 – 2007.
Ion Codru-Drăgușanu (1817 – 1884), nobil, scriitor român ardelean, călător, vicecăpitan al comitatului Făgăraș, a fost fiu al satului Drăguș, bunic dinspre mamă al lui Ion Rațiu.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
