Constituţia din 4 martie 1849/Oktroyierte Märzverfassung/Olmützi alkotmányt
Constituţia din 4 martie 1849(Oktroyierte Märzverfassung, Oktroyierte Stadionverfassung, Olmützi alkotmányt, Oktrojált alkotmányt).
Situaţia imperiului se agravase în iarnă şi la începutul primăverii anului 1849. Lărgirea fundamentului democratic al multietnicului Imperiu Austriac era singura soluție viabilă.
Astfel, fu concepută Constituţia din 4 martie 1849, valabilă pentru toate ţările şi popoarele din Imperiu. Noua constituţie proclama explicit egala îndreptăţire a popoarelor, recunoscând în cadrul monarhiei mai multe regiuni(provincii), printre care şi Marele Principat al Transilvaniei(inclusiv Partium-ul), anulându-se astfel uniunea Transilvaniei cu Ungaria, reinstaurându-se şi autonomia Transilvaniei reorganizată pe principiul egalităţii de drepturi, iar guvernarea se va face în baza egalei îndreptăţiri a tuturor naţiunilor din ţară.
Deși însoțite și de numeroase restricții, libertățile fundamentale sunt reafirmate de această constituție imperială. Dreptul națiunilor monarhiei la dezvoltarea personalității naționale este repetat și accentuat. Totuși, acest moment, este considerat începutul epocii absolutiste(1849-1860), datorită puterilor sporite oferite împăratului și funcționarilor austrieci, în toate regiunile imperiului.
Monarhul redevine figura centrală a sistemului politic austriac. Începând de acum, Reichstagul este format din Camera Inferioară și Camera Superioară. Constituția din 4 martie înscrie și Ungaria în câmpul ei de aplicare. Cetățenii maghiari sunt chemați să-și trimită reprezentanți în Reichstagul austriac.
S-a încercat concentrarea întregii puteri administrative la Viena, printr-un control poliţienesc al vieţii politice a tuturor regiunilor monarhiei. Impunerea limbii germane ca limbă oficială a întregului imperiu a fost considerată o altă prioritate.
Guvernatorii Marelui Principat al Transilvaniei – feldmareşalul baron Ludwig Wohlgemuth (1849-1851), prinţul Karl von Schwarzenberg (1851-1858), generalul Friedrich Lichtenstein (1858-1860) – erau simpli executanți ai dispoziţiilor primite de la guvernul central din Viena.
În ce privește Ungaria, cam toate cuceririle revoluționare au fost anulate. Practic, a revocat legile din aprilie, a redus teritoriul deținut de regatul maghiar, și a minimalizat statutul Ungariei în cadrul Imperiului.
Constituția a fost acceptată de Dieta imperială a Austriei, unde Ungaria nu avea niciun reprezentant ales, dietă care, în mod tradițional, nu avea nicio putere legislativă pe teritoriul Regatului Ungariei.
În 25 februarie 1849, la Olmütz, este prezentat memoriul naţiunii române din marele principat al Ardealului, din Banat, din părţile vecine ale Ungariei şi din Bucovina către împărat, pentru „unirea tuturor românilor din statele Austriei într-o singură naţiune de sine stătătoare”.
De remarcat că, în 2 martie 1849, s-a emis proclamaţia comisarului Csányi către români, de a depune armele în decurs de opt zile; în caz contrar se vor aplica pedeapsa bătăii cu bâta
şi confiscarea averii.
În 11 martie 1849, generalul Bem cucereşte Sibiul/Hermannstadt/Nagyszeben. Trupele imperiale și Comitetul Naţional Român se refugiază în Țara Românească.
Prin constituția din martie 1849, Bucovina este ridicată la rangul de ducat autonom, organizarea ei administrativă este reglementată ulterior, prin Patenta Imperială din 29 septembrie 1850.
„În perioada 1849-1860, provincia a fost condusă de guvernatori (în general germani) numiți direct de către Curtea de la Viena. De-abia apoi Bucovina și-a putut valorifica autonomia, odată cu alegerea noii Diete.
Președintele Dietei va fi episcopul român Eugenie Hacman, care va fi ulterior confirmat și în funcția de Căpitan al Țării. Guvernul de la Viena era reprezentat la Cernăuți de un guvernator, numit și Președintele Țării (Landespraesident).
Dieta Bucovinei era formată din 30 de membri (episcopul ortodox al Bucovinei, ca membru de drept, și 29 de deputați aleși pe un mandat de șase ani), împăratul numind din rândul ei pe Căpitanul Țării care, împreună cu un locțiitor și alți patru membri, constituiau Consiliul Provincial Permanent, de fapt guvernul Ducatului.
Din 1875, odată cu înființarea Universității din Cernăuți, rectorul acesteia va deveni și el membru de drept al Dietei. Din 1910, printr-o nouă lege electorală, numărul deputaților crește de la 31 la 63.
Trebuie spus că, spre deosebire de Transilvania, românii au deținut întotdeauna majoritatea în Dietă, între anii 1861-1911. Între 1864-1870 și 1872-1874, Căpitanul Țării a fost Eudoxiu Hurmuzachi (1812-1874), înnobilat în 1873 de către împăratul Franz-Iosif cu titlul de baron. „
Această constituție a fost valabilă aproape 2 ani, până la Patenta de Silvester/Silvesterpatent, dată de împăratul Franz Joseph în 31 decembrie 1851.
prințul Felix zu Schwarzenberg (n. 2 octombrie 1800, Böhmisch-Krumau, azi Český Krumlov, Boemia – d. 5 aprilie 1852, Viena, Imperiul Austriac),între noiembrie 1848 și aprilie 1852 prim ministru al Imperiului Austriac.
Eminența cenușie din spatele acestei constituții a fost prințul Felix zu Schwarzenberg (n. 2 octombrie 1800, Böhmisch-Krumau, azi Český Krumlov, Boemia – d. 5 aprilie 1852, Viena, Imperiul Austriac),între noiembrie 1848 și aprilie 1852 prim ministru al Imperiului Austriac.
sursa textului dintre ghilimele,
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ducatul-bucovinei-sub-administratia-austro-ungara
bibliografie,
RO http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf1.html
GE https://www.unet.univie.ac.at/~a1063315/docs/rg06_fruehkonstitutionalismus.pdf
HU http://www.rubicon.hu/magyar/oldalak/1849_marcius_4_az_olmutzi_oktrojalt_alkotmany_/
Comments