Despre Elie Dăianu, protopop greco-catolic al Clujului

Ilie Dăianu – protopopul unit al Clujului (1903)

În 9 martie 1868 s-a născut Elie Dăianu, protopop  unit (greco-catolic) al Clujului între anii 1902 și 1940, o figură reprezentativă a elitei românești din Transilvania, în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Dăianu s-a născut în satul Cut, în maghiară Kutfalva(în traducere din maghiară „Satul Fântânii”), în germană Kokt, Quellendorf, Brunnendorf, Kutta, în săsește Koktn, un vechi sat săsesc, repopulat cu români, mai ales după pustiirile din anii 1590-1610. A făcut parte din comitatul Albei/Fehér vármegye/Komitat Weißenburg. Tatăl său Iosif(mama sa se numea Maria)era primar în satul Cut. Se trăgea dintr-o familie de țărani foarte bogată.

În anul 1920 a fost ales deputat din partea Partidului Poporului și a ocupat funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților. Cunștea la perfecție latina, maghiara și germana.

Studiile liceale le-a urmat în Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben și Blaj/Blasendorf/Balázsfalva. A plecat apoi la Universitatea din Budapesta, unde a urmat Facultatea de Teologie(1889-1892), apoi și-a aprofundat studiile filologice, la universitățile din Graz(unde audiază cursurile renumitului romanist Carol Schuchard) și Budapesta, dându-și doctoratul în litere, cu specialitatea filologie romanică-germanică, cu teza „Vocalis nasalis în limba română”. De asemenea, este interesat şi de cursurile de sociologie sau de cele de arheologie şi epigrafie.

A devenit redactor la revistele Tribuna și Foaia Poporului din Sibiu între anii 1896-1900, profesor  la Seminarul Teologic din Blaj, în același timp și profesor de germană și română la gimnaziul din Blaj. Asta până în anul 1902 când pleacă la  Cluj/Kolozsvár/Klausenburg.

Acolo devine preot și protopop greco-catolic de Cluj(până la mutarea Episcopiei de Gherla/Szamosújvár/Neuschloss/Հայաքաղաք la Cluj, în anul 1930, protopopiatul greco-catolic al Clujului făcea parte din Arhiepiscopia de Alba Iulia și Făgăraș).

Ilie Dăianu – parlamentar

În aprilie 1894, participă, împreună cu Valer Moldovan, Ilie (Miron) Cristea, Iuliu Maniu şi Aurel Vlad la Congresul studenţesc de la Constanz (Elveţia), iar în luna mai a aceluiaşi an, face parte din Biroul de presă al procesului Memorandului, condus de Vasile Lucaciu şi Septimiu Albini. Reîntorcându-se în patrie se stabileşte la Timişoara, unde conduce ziarul „Dreptatea”.

În anul 1897, ca redactor șef al revistei Tribuna(funcție pentru care a fost recomandat de dr. Ioan Rațiu), i-a publicat tânărului Octavian Goga, pe atunci elev în clasa a VI-a a Liceului de Stat din Sibiu, șase poezii.

În anul 1901 a publicat la Sibiu textul latin și traducerea în limba română a memoriului Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae din 1791.

În anul 1903 a înființat la Cluj Răvașul, o revistă culturală ilustrată săptămânală, în care a publicat o serie de studii istorice.

Ilie Dăianu alături de nora, nepoata şi fiul său

Sediul vechiului Protopopiat Unit al Clujului, situat pe strada Cărbunelui (în prezent Napoca), a fost vizitat în 1903 de scriitorul Ion Luca Caragiale, care dorea să se stabilească la Cluj.

În 20 august 1916 a participat, din partea românilor uniți clujeni, la slujba ocazionată de ziua împăratului Franz Joseph, ocazie cu care și-a exprimat „sentimentele de loialitate și alipire neclintită cătră Maiestatea Sa, și cătră glorioasa Casă Domnitoare”, precum și recunoștința pentru toate binefacerile care s-au revărsat asupra întregului popor românesc datorită Casei de Habsburg.

Dar, în ciuda acestei declarații, între anii 1917-1918 a fost arestat timp de un an(iar apoi reținut la Sopron, până la încheierea ostilităților), de către autoritățile austro-ungare, datorită atitudinii sale politice(deși Dăianu a fost un naționalist moderat), considerată periculoasă pe timp de război.

La doar doi ani după această declarație, în anul 1918 protopopul Dăianu a devenit președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, secția pentru Transilvania.

A murit în 11 septembrie, 1956, la Cluj…

Ilie Dăianu, printre cutenii săi: la sfinţirea crucii cumnatului său, Ilie Brate

Lucrări,

• Biserica lui Bob în Cluj, Cluj, 1906;
• Ioan A. Anderco. Un scriitor maramureşan, Cluj, 1907;
• Asociaţiunea noastră, Sibiu, 1912;
• Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contimporanilor, Sibiu, 1914;
• Al doilea preşedinte al Asociaţiunii: Vasile L. bar. Pop, Sibiu, 1925;
• Administraţia şi minorităţile, Bucureşti, 1925;
• Un sfânt pribeag român: Ieremie Valahul. 1556-1625, Cluj, 1926;
• Zorile Unirii în Banat, Lugoj, 1929;
• Unirea cu Roma şi revoluţia lui Horia, Bucureşti, 1935;
• Timoteiu Cipariu, Bucureşti, 1937;
• Ioan Micu Moldovan, zis Moldovănuţ, Cluj, 1937;
• Busturi sufleteşti, Cluj, 1937;
• Forţele latinităţii regeneratoare. Un suflet eroic uitat: dr. Ioachim C. Drăgescu, Cluj, 1938;
• Gheorghe Şincai, Bucureşti, 1939;
• M-am pornit la şcoală. Amintiri, Cluj, 1939;
• Însemnări din închisoare şi exil (1917-1918), I-II, ediţie îngrijită şi introducere de Valentin Orga, Maria Aldea şi Cosmin Budeancă, Cluj Napoca, 2002.

surse,

Ioan Oarcăsu, „Caragiale și Ardealul”, în: Steaua, anul VI (63), 1955, p. 112-116.

Ziua Maiestății Sale în Cluj, Unirea, 22 august 1916. link-http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/unirea/1916/BCUCLUJ_FP_PIV1902_1916_026_0085.pdf

Ion Buzași, Restituirea literară a unui publicist ardelean, în: Convorbiri Literare, noiembrie 2010;

Ilie Moise, Ilie Dăianu și spiritul Blajului, Sibiu, 2010.