Despre românii argyeleni și boierii minune

Boierii români din Valahia și Moldova au luptat pentru unirea principatelor române, încă din secolul al XIV-lea…

Au avut grijă de țărani, care trăiau ca în sânul lui Avram și se numeau rumâni… «fiece rumân să rămâie veșnic în această stare», decretează Mihai-Viteazul, marele unificator al ungurilor din Partium, după cum bănuiesc, că doar are o statuie, cât Colosul din Rodos, hăpt în centrul Oradiei Mari…

În vechea limbă românească rumân e sinonim cu iobag. Boierii nu erau rumâni…Da’ nici unguri nu erau, de aceea, ceea ce au făcut ei este bine.

Săracii români ardeleni și bănățeni și crișeni și sătmăreni și maramureșeni. Ei n-au avut norocul să fie conduși, de acești boieri minune…

Ei, săracii, au fost crunt exploatați de grofii unguri și austrieci. De aia s-au și răsculat țăranii din Valahia și Moldova, în 1907, să-i scape de la foamete și exploatare, pe săracii lor frați din Austro-Ungaria.

P.S. Vorba lui nea Dorel, drojdier, „mereți mă în fras, cu istoria voastă cu tăt”.