tudorduică-transsylvanica.ro

O istorie ocultată cu premeditare. Nobilimea de origine românească din Ardeal, Banat, Partium/Părțile Ungurești sau Bucovina

 

Românii din Ardeal, Banat, Partium/Părțile Ungurești, sau Bucovina, în afară de apartenenţa la clasa oamenilor liberi, a iobagilor saau a jelerilor au avut acces – în număr destul de ridicat – la condiţia nobiliară(mică, mijlocie şi uneori chiar mare, aristocratică), de-a lungul îndelungatei istorii a Transilvaniei şi a celorlalte regiuni din fostul regat maghiar, din principatul ardelean, sau din Imperiul Austriac și Austro-Ungar, începând din secolul al XIII-lea şi până la unirea cu România.

 

 

Restituirea acestei memorii ocultate de regimul totalitar bolşevic şi ignorată parțial și de noul regim pseudo-democratic, este o datorie de onoare a elitelor transilvănene, indiferent de originea lor etnică.

Istoriografia de partid şi de stat a pus un accent unilateral, pe structura socială a românilor ardeleni, inoculând ideea falsă doar a unor români ardeleni iobăgiţi, sărăciţi şi umiliţi, întreținând o continuă stare de autovictimizare.

Unirea religioasă cu Roma a celei mai mari părţi a românilor ardeleni, apariţia Şcolii Ardelene, întreaga mişcare de emancipare a românilor din Transilvania, din secolele XVIII – XIX, crearea unor elite de o mare calitate, mai ales după 1848, au condus naţiunea românească din Austro-Ungaria, la o poziţie extrem de puternică în Transilvania, Banat, Partium şi Bucovina, mai ales din punct de vedere cultural şi economic.

Toată evoluţia naţiunii româneşti din Ardeal și din celelalte regiuni menționate, nu poate fi înţeleasă, fără acest formidabil suport social, pe care l-a constituit nobilimea românească din Transilvania şi Ungaria, ea fiind o adevărată păstrătoare a identităţii etnice, religioase şi naţionale.

 

Este momentul să spunem adevărul până la capăt şi să devoalăm grosolanele minciuni, care au înfierbântat minţile câtorva generaţii de români…

Istoria nobilimii din aceste regiuni este neglijată de o mare parte a istoricilor maghiari şi români, e adevărat, din cauze diferite.

Maghiarii, fiindcă nu îi interesează decât nobilimea de origine maghiară sau maghiarizată, iar românii fiindcă nu le convine să se ştie că românii ardeleni au avut nobilime şi încă nu puţină.

Nu se potriveşte cu imaginea creată cu atâta trudă(începând cu anii 1920 și terminând cu pseudo-istoricii comuniști), cea a bietului român ardelean, exploatat de groful ungur. Ce-i drept, și pe vremea Școlii Ardelene a existat această tendință de autovictimizare, dar barem atunci, exista o motivație extraordinar de puternică. Care, după 1920, n-ar fi trebuit să mai existe aproape de loc.

Că iobagii şi jelerii au dus-o greu, în multe perioade, asta o ştie toată lumea, că doar nu degeaba s-au răsculat de atâtea ori, dar şi în acest caz se mistifică adevărul, uitând să ni se spună că şi maghiarii, secuii, chiar şi saşii, aveau iobagi.

 

Oare Budai Nagy Antal sau Dózsa György/Gheorghe Doja, care erau maghiari, au făcut altceva decât ce a făcut Horea ???

Toţi trei s-au răsculat împotriva aceleiaşi clase sociale, nobilimea( din care, cu onor, făceau parte şi români).

În fotografii:

1,2. blazoane ale familiei nobiliare Rácz de Nagylak, în româneşte Ratz, ulterior Rațiu de Nagylak(Noşlac),

3. diploma cu blazon a nobilului Gheorghe Brassay, comerciant din Buteni, Țara Zarandului(care a solicitat schimbarea numelui Braschovan în Brassay).

4. blazonul familiei nobiliare Carp, din Bucovina,

5. blazonul familiei Nopcsa din Țara Hațegului.

6. blazonul familiei Mihalca de Ariniș, descendentă din familia Bârsan, din comitatul Sătmar.

7. blazonul lui Mihail Basarabă (Bazaraba) de Caransebeș, înnobilat în 1649 de II. Rákóczi György/György Rákóczi al II-lea  în Alba Iulia pentru fapte de vitejie în război.

Primit de la George Basarabă din Timișoara

 

8. Blazonul nobilului făgărășean Maylád István/Ștefan Mailat, voievod al Transilvaniei.

sursa, http://mek.oszk.hu/05600/05689/html/index.htm

Comments

  1. romulus ioan - aprilie 16, 2018 @ 7:22 am

    Interesanta tema atacat de tine, Tudore !
    Important ca in cercetarile si documentarile tale sa arati ca oameni au vietuit si convieturit in Transilvania intr-un mod cu totul si cu totul diferit fata de Regat(zica asa !, ca sa nu trec tarile romanesti).
    Am observat ca in temele pe care le-ai abordat , romanii sunt putin absenti , sunt chiar absenti?
    as dorii sa aflu daca in ,,perighezele ,, tale de documentare prin biblioteci ai gasit ceva despre principele Barcsy Akacs (sper sa fi scris corect)
    Te felicit pentru munca ta!

    Reply
  2. kecskepista - martie 3, 2019 @ 12:20 pm

    Rog să nu uitați, în cursul istoriei au existat numeroase popoare, unele dintre ele odată cu apariția păturii burgheze începând cu sfârșitul evului mediu în vestul continentului au cam devenit națiuni. Nobilimea a fost o pătură socială elitară din antichitate dar cu o pondere importantă în evul mediu continuându-și existența până în prezent. Incontestabil titlurile nobiliare sunt deasupra celor de apartenență națională de sorginte burgheză. Specificul Banatului după recucerire de sub ocupație otomană a fost obținerea de titluri nobiliare de către cei care câștigau terenuri pe teritoriul în paragină astfel în Banat au primit titluri nobiliare indiferent de proveniență familii refugiate din Balcanii de vest, de exemplu cei fugiți din Moscopole, aromâni, greci, armeni, caucazieni, sțrbi, croați, macedonieni, muntenegreni etc… aciuați temporar în Miskolc , Ungaria. Banatul recucerit pentru Habsburgi de câtre Eugeniu de Savoia a rămas peste 6o de ani domeniu militar austriac, doar mai târziu a ajuns sub suzeranitate maghiară. Printre familii de aromâni înnobilați din Banat puten aminti Mocioni, Gojdu (Gozsdu), Murgu și mulți alții, Raț (Rácz – Rațiu) face aluzie la origine sârbă dacă familia era de religie ortodoxa sau croată dacă era romano-catolică, Damaschin, Damianovits, sunt sigur familii sârbe, Vukovits , familie croată, Karátsonyi și Kiss de origine armeană, Gyika de origine greacă etc… Acest lucru la fel și cu familii de refugiați din Moscopole care s-au aciuiat în teritoriul actual Austriac, de exemplu familia Sina (bancheri creditori ai împăratului. O parte au obținut tutluri de nobili, altă parte de Baroni. Aceste familii se căsătoreau între ei fără nici o preferință de apartenență națională, fapt favorizat și de nivelul cultural mai ridicat, cunoașterea limbii franceze , germane și maghiare ale acestei pături ce corespundea de exemplu grupurilor britanice de gentry. Nu se punea problema unor neințelegeri pe baze etnice, Infernala problemă a urii generate de diferențe etnice erau necunoscute pentru această pătură socială cel puțin până la miscările burgheze în jurul anilor 1848 când imperiul s-a folosit pe scară largă de principiul ”Divide et impera” pentru a-și găsi aliați împotriva nemulțumiților de altă etnie ca cea Austriacă. Această nobilime cu titluri obținute prin proprietate funciară se deosebește fundamental de nobilimie militară de exemplu mica nobilima a secuilor aparatori ai granițelor di carpații de răsărit, al românilor aparatori ai granițelor din Severin sau din Maramu.

    Reply
    • tduica - martie 3, 2019 @ 1:20 pm

      mulțumesc mult, pentru comentariul pertinent !!!

      Reply

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: