O istorie ocultată cu premeditare. Nobilimea de origine românească din Ardeal, Banat, Partium/Părțile Ungurești sau Bucovina

Românii din Ardeal, Banat, Partium/Părțile Ungurești, sau Bucovina, în afară de apartenenţa la clasa oamenilor liberi, a iobagilor saau a jelerilor au avut acces – în număr destul de ridicat – la condiţia nobiliară(mică, mijlocie şi uneori chiar mare, aristocratică), de-a lungul îndelungatei istorii a Transilvaniei şi a celorlalte regiuni din fostul regat maghiar, din principatul ardelean, sau din Imperiul Austriac și Austro-Ungar, începând din secolul al XIII-lea şi până la unirea cu România.

Restituirea acestei memorii ocultate de regimul totalitar bolşevic şi ignorată parțial și de noul regim pseudo-democratic, este o datorie de onoare a elitelor transilvănene, indiferent de originea lor etnică.

Istoriografia de partid şi de stat a pus un accent unilateral, pe structura socială a românilor ardeleni, inoculând ideea falsă doar a unor români ardeleni iobăgiţi, sărăciţi şi umiliţi, întreținând o continuă stare de autovictimizare.

Unirea religioasă cu Roma a celei mai mari părţi a românilor ardeleni, apariţia Şcolii Ardelene, întreaga mişcare de emancipare a românilor din Transilvania, din secolele XVIII – XIX, crearea unor elite de o mare calitate, mai ales după 1848, au condus naţiunea românească din Austro-Ungaria, la o poziţie extrem de puternică în Transilvania, Banat, Partium şi Bucovina, mai ales din punct de vedere cultural şi economic.

Toată evoluţia naţiunii româneşti din Ardeal și din celelalte regiuni menționate, nu poate fi înţeleasă, fără acest formidabil suport social, pe care l-a constituit nobilimea românească din Transilvania şi Ungaria, ea fiind o adevărată păstrătoare a identităţii etnice, religioase şi naţionale.

Este momentul să spunem adevărul până la capăt şi să devoalăm grosolanele minciuni, care au înfierbântat minţile câtorva generaţii de români…

Istoria nobilimii din aceste regiuni este neglijată de o mare parte a istoricilor maghiari şi români, e adevărat, din cauze diferite.

Maghiarii, fiindcă nu îi interesează decât nobilimea de origine maghiară sau maghiarizată, iar românii fiindcă nu le convine să se ştie că românii ardeleni au avut nobilime şi încă nu puţină.

Nu se potriveşte cu imaginea creată cu atâta trudă(începând cu anii 1920 și terminând cu pseudo-istoricii comuniști), cea a bietului român ardelean, exploatat de groful ungur. Ce-i drept, și pe vremea Școlii Ardelene a existat această tendință de autovictimizare, dar barem atunci, exista o motivație extraordinar de puternică. Care, după 1920, n-ar fi trebuit să mai existe aproape de loc.

Că iobagii şi jelerii au dus-o greu, în multe perioade, asta o ştie toată lumea, că doar nu degeaba s-au răsculat de atâtea ori, dar şi în acest caz se mistifică adevărul, uitând să ni se spună că şi maghiarii, secuii, chiar şi saşii, aveau iobagi.

Oare Budai Nagy Antal sau Dózsa György/Gheorghe Doja, care erau maghiari, au făcut altceva decât ce a făcut Horea ???

Toţi trei s-au răsculat împotriva aceleiaşi clase sociale, nobilimea( din care, cu onor, făceau parte şi români).

În fotografii:

1,2. blazoane ale familiei nobiliare Rácz de Nagylak, în româneşte Ratz, ulterior Rațiu de Nagylak(Noşlac),

3. diploma cu blazon a nobilului Gheorghe Brassay, comerciant din Buteni, Țara Zarandului(care a solicitat schimbarea numelui Braschovan în Brassay).

4. blazonul familiei nobiliare Carp, din Bucovina,

5. blazonul familiei Nopcsa din Țara Hațegului.

6. blazonul familiei Mihalca de Ariniș, descendentă din familia Bârsan, din comitatul Sătmar.

7. blazonul lui Mihail Basarabă (Bazaraba) de Caransebeș, înnobilat în 1649 de II. Rákóczi György/György Rákóczi al II-lea  în Alba Iulia pentru fapte de vitejie în război.

Primit de la George Basarabă din Timișoara

8. Blazonul nobilului făgărășean Maylád István/Ștefan Mailat, voievod al Transilvaniei.

sursa, http://mek.oszk.hu/05600/05689/html/index.htm