tudorduică-transsylvanica.ro

O utopie sau o necesitate ?Descentralizarea și autonomia financiară a Transilvaniei.

Din perioada cuprinsă între anii 1524 şi 1834, istoricul Ladislas Gál, fost preşedinte al Curţii de Conturi din Cluj, a găsit documente care certifică existenţa a 224 de Diete legislative ale Transilvaniei, fie ea independentă, sub suzeranitate turcească, fie ca Principalitate autonomă în cadrul Imperiului Habsburgic, ceea ce înseamnă o frecvenţă aproape anuală.

Hartă creată de domnul Teofil Ivanciuc

Dreptul de a emite legi, precum şi alte drepturi şi privilegii, nu fac decât să întărească odată în plus autonomia cvasicontinuă de care s-a bucurat Transilvania de-a lungul Evului Mediu. Aceste privilegii au fost legitimate permanent, mai întâi de regii Ungariei, mai apoi de principii Transilvaniei şi de împăraţii habsburgi.

De exemplu, împăratul Leopold I, în Pragmatica Sancţiune din 4 Decembrie 1691, reînnoită la fiecare domnie, spune aşa : “ constitutione in vigore inviolabili permansuras declaramus”, confirmând şi convocarea anuală a Dietelor, după cum urmează : “annua comitia ad negotia publica tractanda”.

La fel, în 1693, o altă diplomă, numită Rezoluţia Alvintiană, reconfirmă aceste drepturi şi privilegii ale nobilimii transilvănene.

Ajungem şi la data de 30 Martie 1722, când Dieta Transilvaniei adoptă Diploma împăratului Carol al VI-lea, reconfirmată de Maria Tereza în 1744.

Transilvania era atât de autonomă, încât şi-a permis chiar să respingă reformele împăratului Iosif al II-lea, obligându-l să emită o Declaraţie, în 1790-1791, prin care să garanteze autonomia principatului, drepturile legislative şi electorale ale Dietei : “libera electione ac plenaria potestate gaudes independensque principatum”.

Autonomia Transilvaniei nu poate fi decât un drept istoric şi nu poate fi pusă la îndoială de nici o persoană fără păreri preconcepute despre acest subiect.

Ceea ce s-a întâmplat la 1848 şi la 1865, când Dieta Transilvaniei a votat anexarea la Ungaria, iar mai apoi, după 1918, desfiinţarea Consiliului Dirigent de către guvernul de la Bucureşti, urmate de politica devastatoare a regimului comunist faţă de Transilvania şi Banat, sunt cele mai bune exemple de ce înseamnă dezbinarea româno-maghiară, folosită cu brio de Imperiul Austriac şi de statul centralist românesc…

Aici este motivul pentru care, din punct de vedere politic, administrativ şi economic am ajuns astăzi atât de jos…
Gândiţi-vă bine la ce este de făcut, uitaţi-vă bine în jur, românii la maghiari şi maghiarii la români şi încercaţi să vă vedeţi aşa cum sunteţi…Lăsaţi nostalgiile şi frustrările şi uniţi-vă !!! Altfel, în curând, nu va mai rămâne nimic de salvat…

Descentralizarea și autonomia financiară a Transilvaniei, regionalizarea și pe baza regiunilor istorice va rămâne veşnic doar o utopie, dacă fiecare etnie din regiune va continua să aibe o Transilvanie diferită de a celorlalţi, ca şi când am trăi în lumi paralele.

Dacă continuăm aşa, vom rămâne mereu doar cu acuzaţiile la adresa celuilalt, iar statul centralist ne va mulge în continuare ca pe o vacă cuminte…

Comments

  1. Chitu Calina - ianuarie 4, 2018 @ 7:10 pm

    Cit de falsificata a fost istoria Romaniei de catre comunisti, si nu numai . Imediat dupa trecerea Transilvaniei sub administratia romaneasca cred ca a inceput falsificarea istoriei. In toti anii de dupa instaurarea bolsevismului pina in 1989 au fost editate carti despre istoria tuturor statelor si imperiilor in afara de istoria imperilui Austro-Ungar. Porobabil le era totusi frica sa minta. Daca aveti documente mai multe despre Banat in perioada 1918-1919 publicatile va rog. De multe ori ma gindesc cit ar fi fost de bogat Banatul daca ar fi ramas o tara asa cum se stabilise in 1918.

    Reply
    • tduica - ianuarie 4, 2018 @ 8:11 pm

      voi publica despre Banat, dealtfel am rubrică specializată pe Banat, separat de Transilvania.

      Reply
  2. Mircea ilie stoian - ianuarie 4, 2018 @ 9:32 pm

    Trebuie trezita toata suflarea din interiorul carpatic,nu stiu cum ,e nevoie de lideri care sa aibe credibilitate sa fie un insufletitor . Nu am ce comenta,lucrurile sunt cat se poate de clare si corect explicate. Nu mai putem astepta,suntem deja in intarziere

    Reply
  3. Dan - ianuarie 5, 2018 @ 9:31 am

    Si ce ne facem cu oamenii politici din Transilvania, romani si maghiari deopotriva? Avem un Liviu Pop, maramuresan get beget, poate cel mai batut in cap ministru al invatamantului din istoria Romaniei. Avem un Marton Arpad, care ii compara pe protestatarii #Rezist cu minerii din 1990. Avem chiar si un fel de sas ratacit prin Gorj, Mihai Weber, co-semnatar la cele mai rusinoase modificari legislative din ultima perioada (dar asta e mai mult gorjean). Astea sunt doar cateva exemple. Consiliile judetene din Ardeal sunt pline de astfel de uscaturi, primariile la fel. Eu zic ca, inainte de o prea grabita si prea timpurie autonomie, sa scapam noi ca natiune de uscaturile astea, sa integram cu adevarat Moldova cea mult ramasa in urma, si sa invatam sa ne respectam istoria cea adevarata, cea aflata la confluenta extremelor, in acea zona gri atat de putin confortabila, intre negrul lui Boia si albul imaculat al istoriografiei comuniste. Ca daca la tati ni bine, nu vad la ce ne-ar mai trebui otonomie 🙂

    Reply

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

%d blogeri au apreciat: