tudorduică-transsylvanica.ro

Stephan Ludwig Roth

„Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naștere. Iar cu pierderea limbii dispare națiunea însăși”.
O aniversare importantă pentru comunitatea sașilor ardeleni, dar și pentru toți transilvănenii…
 
Stephan Ludwig Roth (n. 24 noiembrie 1796, Mediaș/Mediasch/Medgyes – d. 11 mai 1849, Cluj/Kolozsvár/Klausenburg, Marele Principat al Transilvaniei/Erdélyi Nagyfejedelemség/Großfürstentum Siebenbürgen) a fost un gânditor umanist, istoric, profesor și pastor luteran, sas din Transilvania, participant la Revoluția de la 1848.
 
Câteva repere biografice:
La 4 iulie 1820 a obținut titlul de doctor al universității din Tübingen, susținând teza, revoluționară pentru vremea aceea, “Esența statului”
 
În lucrarea Der Sprachkampf in Siebenbürgen( Limbile din Transilvania) a susținut și introducerea limbii române, alături de maghiară, ca limbă oficială( germana fiind, în acel moment, singura limbă oficială).
 
Roth a fost primul ardelean care a propus rezolvarea problemelor etnice și de limbă din Principatul Transilvaniei, după modelul cantoanelor elvețiene.
 
În 1846, Roth a alcătuit Istoria Transilvaniei în 3 volume, a tradus în limba germană (traducere rămasă netipărită) și a prefațat lucrarea de istorie bisericească „Istorie pe scurt a credinței românilor” scrisă de Iosif Pop Silaghi (Sălăgianu) în 1845, mai târziu episcop unit al Oradiei.
 
Într-o scrisoare adresată lui George Bariț, din 20 martie 1848, Roth sublinia: „Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă, o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”.
 
În 21 octombrie 1848, Roth a fost numit în Comitetul de Pacificație și apoi comisar imperial plenipotențiar în 13 sate de pe Târnave, fiind pentru frăție, egalitate în drepturi, desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani, fără jafuri și spânzurători, iar împreună cu Ștefan Moldovan, protopop al Mediașului, a dispus încetarea obligațiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona Târnavelor. De la această funcție i se va trage condamnarea la moarte…
 
Deși generalul Józef Bem i-a garantat imunitatea, Roth fiind de partea imperialilor în timpul Revoluției Maghiare din 1848-1849, el a fost totuși arestat, la inițiativa comisarului guvernului revoluționar maghiar de la Moșna/Meschen/Szászmuzsna și condamnat la moarte de Curtea Marțială din Cluj, din ordinele directe ale lui Kossuth. Bem a aflat prea târziu și nu a mai putut interveni în favoarea sa.
 
În scrisoarea adresată copiilor săi în ziua execuției (11 mai 1849), Roth menționa: „Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni”(din Transilvania).

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: