tudorduică-transsylvanica.ro

Transilvanismul meu

Am fost crescut și educat ca ardelean și am fost învățat să țin la acest lucru și să îl socotesc ca un element esențial al identității mele de român…Aparțin un sfert, genetic, și Olteniei de Sub Munte, prin tatăl meu, de unde și numele de Tudor și Duică. Asta nu mă face mai puțin ardelean, dimpotrivă…

Aproape totul ține de mediu, de educație și de tradiții, genetica având și ea un mic rol…Aparțin plenar limbii și culturii române, dar mă consider ardelean și de abia apoi român.

Transilvania este patria străbunilor mei, ea este în sufletul și inima mea, mă identific cu acest spațiu până la contopire. Unii fac din asta o tragedie, acuzându-mă că nu sunt un bun român, că sunt vândut ungurilor, că vreau dezmembrarea bietei noastre țărișoare și câte și mai câte tâmpenii, fără să poată înțelege ce e cu adevărat în sufletul meu.

 

Da, sunt cetățean român, îmi iubesc și apreciez limba și cultura, consider România ca fiind țara mea, dar patria mea este Transilvania și așa va fi, câte zile voi avea…

Am tot respectul pentru moldoveni sau regățeni, respect opțiunea celor care se consideră în primul rând români, dar am pretenția ca și eu să fiu respectat ca ardelean român…

Unii spun că doar omul contează și nimic altceva…Nu pot fi de acord cu așa ceva, în totalitate…Identitatea fiecăruia din noi e formată din diverse componente, date de familia, strada, cartierul, satul, orașul, regiunea, țara, continentul în care trăiești, cu diferite grade de atașament.

La unii e mai importantă identitatea de cetățean european, la alții de cetățean român, la mine cea de ardelean. Cred că am acest drept și nu are nimeni de ce să mă judece, cum nici eu nu am dreptul să-i judec pe alții…

Nu de sfaturi de la tot felul de binevoitori, care și-au arogat dreptul,nu știu de la cine, de a da note și a clasifica românii funcție de cât de tare își urlă patriotismul am eu nevoie, ci de un minim respect pentru ceea ce reprezint eu și ideile mele, pe care am curajul să le expun și susțin public.

 

A fi ardelean, nu face concurență nici celor care se simt români, moldoveni, bănățeni sau munteni, nu face concurență nici românismului, nici ungurismului, ba dimpotrivă…Nu e vina mea, că după aproape 100 de ani statul român și administrația sa nu au fost în stare să-mi ofere o mai puternică identitate românească.

Transilvania mi-a oferit-o…

P.S.

Pentru cine nu face distincție între țară și patrie să-i întrebe pe sași, care este diferența dintre Vaterland și Heimat.

Nu pot să nu amintesc, la final, despre imnul sașilor ardeleni, un imn dedicat iubirii de patrie și nu proslăvirii unui popor. O lecție de demnitate, pe care ar fi bine s-o învățăm cu toții…

 

 

 

tduica / februarie 12, 2018 / Autonomie, Regionalism, Relații interetnice, Transilvania

Comments

  1. Jeno Erzse - februarie 13, 2018 @ 12:30 pm

    Bravo!

    Reply
  2. Calina Chitu - februarie 13, 2018 @ 1:19 pm

    Ma impresioneaza, ma regasesc in tot ce scrieti.

    Reply
  3. Antal Burján - februarie 14, 2018 @ 1:30 pm

    Daca substituim cuvantul „roman” cu „maghiar”, sint intru-totul de acord cu fiecare cuvant asa cum este.

    Reply
    • tduica - februarie 14, 2018 @ 9:10 pm

      no klar !!!!

      Reply
  4. Hotea Dorin - februarie 15, 2018 @ 12:13 pm

    Sunt născut într-un sătuc din județul Sibiu numit Zlagna, departe de un mare oraș, dar unde bunul simț și rușinea fața de semeni erau la ele acasă. Vă dau două exemple. Copil fiind, făceam o triere a copiilor pe care urma să-i primesc în curte la joaca, după niște criterii doar de mine știute. Muma m-a privit cu îngrijorare, apoi a scos toți copii afară din curte și m-a certat groaznic: „ori te joci cu toți copii, porcule, român, sas, țigan, indiferent ce este, ori nu te mai joci cu nime”. O lună de zile nu am avut voie să ies din curte. Un alt exemplu: Am fost cu bunica la cules de cucuruz și din greșeală am depășit granița și am întrat pe rândul vecinului. Am dus câte un știulete în dreptul fiecărui fir, iar la sfârșit bunica a mai aruncat o mână de știuleți ca nu cumva sa fi uitat ceva. Mi-a zis:”este munca omului ș – îi păcat de Dumnezeu” Toate acestea mi-au influențat viata. Așa am ajuns ca cel mai bun prieten al meu din liceu să fie un sas din Bratei – Breitner Hans, cel mai bun amic din armată să fie un sas-Gobel Simon.

    Reply
  5. Hotea Dorin - februarie 15, 2018 @ 1:24 pm

    Noi ardelenii am fost educați în spiritul toleranței fața de semeni, de acceptare a multiculturalitatii. De aceea în orice împrejurare ne-am manifestat mai întâi ca ardeleni. Cât privește romanismul nu se poate pune problema că nu simțim și gândim românește. Comparați folclorul și portul ardelenilor cu cel al regatenilor

    Reply
  6. Silasi ioan Victor - februarie 17, 2018 @ 2:29 pm

    Majoritatea romanilor, ce nu a trait si muncit impreuna cu sasii ,nu cunosc ce e onoarea,punctualitatea,cuvantul dat si respectul fata de ceilalti,indiferent de ce nationaltate e acesta.Un exemplu de punctualitate poate fi vazut de toti romani de la Presedinte,care se prezinta ori de cate ori e nevoie exact la ora anuntata si nu c-a DraC nea si Tariceanu, care apar dupa 10-15 minute de la ora anuntata. Eu am locuit la bloc cu sasi,am avut colegi de scoala si de serviciu pana in anii 80, cand au inceput emigrarea in masa a acestora > Cu toate acestea,ei isi iubesc tara”ROMANIA’ unde s-a nascut,crescut si muncit,veniind an de an ACASA,vorbind perfect limba romana,nu ca adevaratii romani ce nu mai stiu romaneste depa trei luni de sta in tari straine >

    Reply
  7. Vasile Badiu - februarie 18, 2018 @ 4:00 pm

    Dragi prieteni,

    Din 1946 pana in 1957 la Veseud(Slimnic), Din 1957 pana in 1960 la Seica Mare, din 1960 pana in 1967 la Sibiu, am fost crescut și educat ca transivanean și am fost învățat să țin la acest lucru și să îl socotesc ca un element esențial al identității mele de român la Iasi din 1967 pana in 1972 si la Campina din 1972 pana in pezent.

    O duminica frumoasa va doresc,
    Vasile Badiu

    Reply

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

%d blogeri au apreciat: